ZBURAŢI VOI, GÂNDURI!

Zburaţi voi, gânduri ale mele,
spre crucea Celui răstignit,
prin taina suferinţei grele
să înţeleg cât m-a iubit!

Zburaţi pe-a vântului aripă,
sfidând şi timp şi depărtări,
oprindu-vă mai mult de-o clipă,
iar, pe-ale Golgotei cărări!

Zburaţi, voi, gânduri, cu iubire,
către Iubirea Celui Sfânt,
ce-a părăsit a ei mărire,
să stea trei zile în mormânt!

Şi cum Iubirea, niciodată,
nu va sfârşi ca un învins,
ea a prins aripi şi deodată
s-a înălţat în Necuprins.

Zburaţi, voi, gânduri printre stele,
spre Cel ce moartea dezbrăcând,
S-a înălţat mai sus de ele,
rod pentru Cer din plin purtând!

Când mulţi o părăsesc în stradă
şi nu-i primesc divinul har
ea, Dragostea, aduce roadă
şi-atunci când sufere cu-amar.

De vrei, tu frate, ca în viaţă
să fii smochinul roditor,
urmează-a Domnului povaţă
smerit, atent şi răbdător.

Nu te înspăimânta, nu plânge
când crucea ţi-e mai grea ca ieri!
Urcând cu ea, rod bun vei strânge,
spre Raiul plin de mângâieri.

Zburaţi, voi, gânduri toate-toate,
spre zarea Patriei de sus,
acolo unde, prin dreptate,
domneşte-n veci blândul Isus!

Zburaţi, voi gânduri, prin credinţă
şi-aduceţi-mi un spic din Rai,
cu-a bucuriilor fiinţă,
pentru al lumii noastre vai!

Şi sfredelind prin rugi văzduhul,
spre tronul Celui Adorat,
călăuziţi-vă prin Duhul,
ce la Rusalii ni s-a dat.

Şi când din Rai vă veţi întoarce,
în aste vremuri de apoi,
pe-aripi de cânt, ce bine-aţi face,
să mă luaţi în cer cu voi!

O, vino Doamne bun din slavă
pentru Mireasa Ta din văi!
Separă grâul de-orice pleavă,
să fiu şi eu cu sfinţii Tăi.