NAAMAN


În vremuri grele când războiul purtat de vechii sirieni
făcea pustie Ţara Sfântă luând captivi zeci de oşteni,
a fost luată şi-o fetiţă, cu chipul blând şi diafan,
de-un luptător cu mare faimă, de generalul Naaman.

Dar omu-acesta, plin de glorii, în lupte mari victorios,
deşi văzut atât de bine, era-ntre oameni un lepros.
Şi boala sa atât de gravă îl apăsa zilnic din greu,
încât privirea-i era tristă şi sufletu-i plângea mereu.

Adeseori stăpâna casei se frământa în sinea ei,
dar nu spunea la nimeni taina care-i făcea umerii grei.
Iar seara, când uda grădina oprindu-se pe câte-un rond,
o însoţea tăcut copila cu gene lungi şi părul blond.

- "De ce eşti azi atât de tristă, stăpâna mea cu suflet bun ?"
- "Mi-e foarte greu, sunt supărată, dar nu pot draga mea să-ţi spun!
Ce poţi tu să-nţelegi, fetiţă, din chinul meu ce nu-i uşor ?!..."
- "Dar spune-mi totuşi! Cine ştie de unde-ţi vine-un ajutor?!"

- "Ei, află, zise-atunci stăpâna cu timbrul ei distins şi grav,
că port o mare suferinţă: chiar soţul meu este bolnav."
- "Dar dacă domnul meu s-ar duce în ţara mea la un prooroc,
acesta l-ar primi cu cinste şi l-ar tămădui pe loc!"

- "Ce fel de om este acela de care-mi spui cu-atâta zel?"
Şi ea-i răspunse dintr-odată: - "E-un prooroc din Israel!"
O vie rază de credinţă a străbătut cu-acest cuvânt,
din ochişorii ei albaştri, prin adierile de vânt.

Femeia a rămas pe gânduri ... Şi noaptea şi-a făcut un plan:
"Cum aş putea să spun eu oare aceste lucruri lui Naaman?!..."
Ieşise soarele de-o şchioapă şi se-nălţa din nou pe cer.
Stăpâna, ce purta în suflet acum un preţios mister,

s-a dus la soţul ei să-i spună: - "Te bucură, fii fericit!
Ţi-aduc o rază de speranţă la care nici nu ne-am gândit.
În ţara servitoarei noastre trăieşte-un om cu mari puteri,
ce poate cu o simplă vorbă ca să te scape de dureri."

- "Dar cine-i medicul acesta ?", întreabă el cu interes.
- "E un profet din Ţara Sfântă, şi-un om c-un caracter ales.
Copila care mi-ai adus-o mi-a spus mai multe despre el.
Te poţi interesa mai bine, căci locuieşte-n Israel."

Şi fără nici-un fel de preget Naaman cu sufletul de jar,
la împăratul ţării sale s-a dus cu-al inimii amar.
- "Să trăieşti veşnic în pace, împărate, domnul meu!
La bunătatea ta cea mare m-aduce azi necazul greu."

- "Dar ce s-a întâmplat cu tine?, vorbi-mpăratul curios.
Şi Naaman i-a zis: - "Stăpâne, mi-e sufletul de boală ros!
Dar am aflat o veste bună din gura roabei ce o am,
că în Samaria există un prooroc c-un sfânt balsam."

- "Deci nu mai sta pe gânduri, du-te! Eu o scrisoare îţi voi da
pentru-mpăratul lui Israel şi, poate ... te vei vindeca."
Luând un mare dar cu sine, porni degrab' Naaman la drum.
Deşi era o cale lungă i se părea că zboară-acum.

Ajuns după un timp la ţintă a fost primit de împărat.
Cu mult respect, Naaman se-nclină şi-apoi un bileţel i-a dat.
Însă scrisoarea-aceea scurtă l-a îngrozit pe suveran,
ce plin de furie cuvântă spre generalul sirian:

- "Ce poate asta să însemne ? Ce, sunt eu oare Dumnezeu,
ca să omor şi să dau viaţă ?! Şi să te scap de lepră eu ?!...
Am înţeles şi ştiu acuma c-ai fost de împărat împins,
ca să mă faci prilej de ceartă pe mine, om cu părul nins!"

Şi când îşi descărca mânia el haina şi-a făcut bucăţi.
Dar Elisei senin îi zice: - "De ce aşa pierdut arăţi ?
Trimite pe-acel om la mine! Şi numai astfel va afla,
că Israel are pe Domnul şi-un om ce face voia Sa."

În carul său cu daruri scumpe, purtat de câţiva cai semeţi,
porni Naaman, ca o săgeată, spre şcoala marilor profeţi.
Profetul însă printr-o slugă îi spuse astfel lui Naaman:
- "De şapte ori mergi şi te scaldă în apa râului Iordan!

Şi trupul tău va fi de lepră, chiar într-o clipă, vindecat.",
aşa-l asigură trimisul prin tot ce-a spus cu gând curat.
Dar generalul se întoarce capitulând ca un învins.
Mesajul scurt ce îl primise mânia-n suflet i-a aprins:

"Eu am crezut, de bună seamă, că va veni chiar el în drum.
Şi mă va invita în casă, cu-n gest amabil oarecum ...
Şi va chema apoi un nume, c-o mare rugă de prooroc.
Va pune mâna lui pe rană şi mă va vindeca pe loc!...

Nu sunt la mine fluvii oare mai bune ca acest Iordan ?"
Şi se-ntorcea pierdut acasă lipsit de duh şi de elan.
Dar slujitorii lui văzură mânia ce l-a doborât
şi-au zis:-"Nu-i lucru greu, părinte! Te scaldă doar în râu
şi-atât!"

Şi-nduplecat de stăruinţă, porni spre fluviu Naaman
de şapte ori să se scufunde, dar cu credinţă, în Iordan.
Şi carnea-aceea putrezită, pornită pe un trist făgaş,
ea s-a făcut, printr-o minune, ca trupul unui copilaş!

Şi cine ar putea descrie poemul marii bucurii,
ce-aduce-n dar o viaţă nouă şi-un dor înalt de veşnicii?!
Trezit ca dintr-o feerie se întreba cel vindecat:
- "Acesta-s eu sau e un altul ? Şi tot ce văd e-adevărat ?"

Şi robii, martorii minunii, au exclamat înfioraţi:
- "Fii binecuvântat, stăpâne, cu ani senini şi-mbelşugaţi!"
E-atât de mare Dumnezeul ce stăpâneşte-acest pământ!
Şi Naaman revine-acuma la Elisei, profetul sfânt.

Şi când ajunge ca să-l vadă, îi spune reverenţios:
- "Cunosc acum că Dumnezeul ce vindecă şi un lepros
nu este nicăieri în lume decât în ţara ta de-aici!
Te rog, primeşte de la mine aceste daruri foarte mici!"

- "Viu este Domnul pe vecie, al cărui slujitor sunt eu,
că nu primesc nimic din darul ce nu-l pot socoti al meu!"
Şi nici-o clipă sirianul nu a putut găsi temei
ca să-l convingă cu acesta pe neclintitul Elisei.

Atunci Naaman a zis:-"Dă-mi voie cu doi catâri pământ să iau,
să pot de azi întreaga viaţă eternului Stăpân s-o dau!"
Şi generalul de armată, de lepra grea tămăduit,
s-a-ntors pe-acelaşi drum acasă, cu gândul cel mai fericit.

O, cum l-a-mbrăţişat soţia şi toţi ai casei rând pe rând,
la urmă însă şi o roabă de bucurie fremătând!
Şi de atunci cu toată casa el n-a avut decât un ţel:
s-asculte numai de IEHOVA ce-i DUMNEZEU în Israel.

*
Isus te-aşteaptă şi pe tine, chiar dacă tu nu eşti lepros,
în schimb, o recunoşti prea bine, te ştii un mare păcătos.
Ţi-au spus mai mulţi că asta-i viaţa: să bei, să te distrezi oricât.
Însă plăcerea e-o povară ce prea ades te-a doborât.

Şi totuşi crezi că viaţa-i bună când în păcate ţi-o trăieşti.
De-aceea tu respingi credinţa şi darul dragostei cereşti.
Tu zici : "Aceste lucruri simple, pe care le aud aici,
eu nu le cred, nu-s pentru mine, ci doar pentru copiii mici!"

Ai vrut cândva pe calea-ngustă să te avânţi şi tu smerit,
dar ţi-a părut prea mare preţul ce trebuia atunci plătit.
"Rămân cu tot ce am în mine, cu tot ce este doar al meu!
Să nu cad în ipocrizie şi să-L înşel pe Dumnezeu!"

Dar nu ştiai că înşelatul era chiar sufletu-ţi sărman.
O, vin cu starea vieţii tale precum pe vremuri Naaman!
Deşi mai simţi o ezitare şi un protest în gândul tău,
căci nimeni nu-i prea bun pe lume, dar nu e nici atât de rău,

grăbeşte-te să vii la Domnul ce-i Mare Preot şi Prooroc!
Şi El, prin simpla ta credinţă, te va tămădui pe loc.
Isus cu dragoste te-aşteaptă. Dar El nu-ţi cere pungi de-argint
cum mulţi îşi fac ades cadouri, şi-apoi se-nşeală şi se mint.

Ci inima, atât îţi cere. Aşa cum este Lui s-o dai.
Şi-apoi cu braţul Său puternic El te va duce sus în Rai.
Şi ca lui Naaman leprosul, Isus îţi spune azi mereu:
"Te du şi tu în lumea largă ca să-L vesteşti pe Dumnezeu!"