GÂNDUL ASCULTĂRII


Luntrea gândului mă poartă
către vremea când Isus,
pe a dragostei cărare,
în Betania S-a dus.

Marta alerga prin casă
să-L servească pe Mesia.
Iar alăturea de Domnul,
stăteau Lazăr şi Maria.

Minunat este căminul
plin de har şi armonie,
unde Domnul stă la masă
şi ne-aduce bucurie!

Unde poate fi mai bine,
unde-i loc mai fericit,
ca acolo unde Domnul
plin de pace S-a oprit?!

Ca un psalm ce blând adie
Domnul slavei le vorbeşte.
Şi Maria Îl ascultă.
Marta se tot necăjeşte.

- "Doamne, spune-i sorei mele
să m-ajute, să nu stea!
Am atâtea zeci de treburi,
nu mă pot lipsi de ea!"

- "Marto, Marto, spune Domnul,
frământarea-ţi e-n zadar,
dacă nu primeşti smerită,
al iubirii Mele har!"

Nu e viaţă mai frumoasă
cu o ţintă mai presus,
decât să asculţi în toate
numai glasul lui Isus.

Însă-n lumea asta mare
omul e-nşelat mereu,
câtă vreme nu se-ncrede
în Fiul lui Dumnezeu.

Iată partea cea mai bună
lăudată de Mesia:
gândul bun al ascultării
care stăruia-n Maria.