NICODIM

Nicodim, lider de frunte şi membru în Sanhedrin,
Însetat de cunoştinţă, de Părintele divin,
Când el de Isus aude şi de multele-I lucrări
Vine la El într-o noapte cu mai multe întrebări.

Cunoştea el bine Legea, dar de unde poate şti
Că religia formală viaţa i-o va mântui?
El dorea în sine pacea, viaţa cea din Dumnezeu.
Dar ca să-mplinească Legea nu putea, era cam greu.

Oamenii trăiesc în beznă dacă nu-L au pe Cristos
Şi nu au nimic din viaţă, nici chiar cel mai mic folos.
De aceasta şi-a dat seama rabinul zis Nicodim
Când L-a întâlnit pe Domnul cu Urim şi cu Tumim.

Iar Isus în acea noapte de hotărâtor frământ
I-a cerut ca să se nască şi din Duh şi din Cuvânt.
„Cum se poate?”, i-a zis omul pe un ton surprinzător.
Dar în noaptea neuitată glasul blândului Păstor

A dat ceaţa la o parte din mintea lui Nicodim
Şi la urmă pricepuse, în momentul cel sublim,
Că în vântul care suflă se aude Duhul Sfânt
Şi El poate să-l renască prin puternicul Cuvânt.

Cu multă onestitate şi curaj neaşteptat
Nicodim se convinsese că Isus e Împărat,
Că e Fiul celui Veşnic ce dă viaţa din belşug
Dacă omul ia pe umeri sfântul ascultării jug.

În final, fără ruşine, fără teamă de cei mari,
Nicodim stă lângă Domnul cu-argumente foarte tari.
Inima i-a fost schimbată şi a fost născut din nou
Glasul lui Isus din noapte îl trezea ca un ecou.

Căutarea sa febrilă răsplătit-a fost din plin
De Isus Mântuitorul, de Acel ce-i „Da” şi-„Amin”.
Tuturor ce prin religii să se mântuiască vor
Nicodim le stă exemplu căutând pe-al lui Păstor.

Viaţa nu se-ascunde-n forme de lumeşti idolatrii,
Ci ea vine de la Tatăl, chiar direct din veşnicii.
Viaţa veşnică e-n Fiul care pentru noi S-a dat
Să ne-ofere, prin credinţă, harul omului iertat.