ŞTEFAN
Autor: Corneliu Livanu
Album: Frumusetea vesniciei
Categorie: Diverse
ŞTEFAN
Ştefan plin de-o râvnă mare (numele-nseamnă "trofeu")
E ales ca şi diacon de Isus şi Dumnezeu.
El era vorbit de bine de mulţi fraţi cu dor nespus,
Plin de Duh şi-nţelepciune ce-a venit ca dar de sus.
Calităţi deosebite de ales conducător
L-au făcut cu-nflăcărare eminent predicator.
În ascensiune plină Trupul lui Cristos creştea
Iar Ştefan era răspunsul Domnului care veghea.
Până azi avem nevoie de atâţia lucrători.
Secerişul este mare începând cu-ai zilei zori.
Rugăciunea este cheia care va deschide uşi
Pentru noi şi mari ogoare, pentru lucrătorii unşi.
Biblia ne-arată-n Fapte că apostolii dintâi
Au făcut din rugăciune al lucrării căpătâi.
Şi au aplicat Cuvântul chiar aşa cum este scris
Sfinţii să-şi primească aripi către cer şi Paradis.
Ştefan n-a privit mâncarea ca prioritatea lui;
El slujea prin ea altora după placul Domnului.
Banii nu-i orbiră ochii într-o vreme-atât de grea.
Pentru el Cuvântul sacru ţinta vieţii lui era.
Mulţi văzându-i îndrăzneala şi cinstitu-i caracter
L-au urmat pe Domnul slavei, s-au îndrăgostit de cer.
I-au pus totul la picioare să-L slujească pe Isus
Ca Ştefan cu-a lui credinţă, cel de Duhul Sfânt condus.
Când duşmanii-n mod feroce într-un glas l-au acuzat
Ştefan plin de-nflăcărare n-a cerut un avocat.
El se apăra şi singur, Domnul său era prezent
Pe când Duhul îl inspiră prin discursu-i vehement.
Mântuirea-i prezentată simplu, viu şi foarte clar.
Faţa lui era de înger, vorba sare dar cu har.
Condamnarea grea la moarte predica lui i-a adus.
Însă Ştefan era gata pentru Domnul său Isus.
Pe când a vorbit cu patos despre-al Bibliei Cuvânt
Oamenii-aruncau cu pietre ca să-l culce la pământ.
Dar spre ceruri, către Domnul din înaltul Paradis,
S-a rugat pentru călăii ce cu pietre l-au ucis.
Până astăzi toţi martirii au fost blânzi şi răbdători
Precum sunt stropii de rouă peste gingaşele flori.
Cerul lor peste milenii e albastru şi-nstelat
Pentru viaţa de credinţă, pentru tot ce au răbdat.
Ce vedem cu ochii noştri ne arată ce suntem:
Binecuvântare sfântă sau ... al lumii greu blestem.
Dacă ascultăm de Domnul prin credinţă vieţuim
Şi în ceruri vom ajunge ca şi Ştefan când murim.
Rugăciunea spune totul despre caracterul său
Când vrăjmaşii îl omoară plini de ura celui rău.
Cum ne raportăm în viaţă celor ce ne duşmănesc
Astfel ei pot să-L găsească pe Mielul dumnezeiesc.
Saul, martorul din scenă, va fi pentru veci marcat
De-acea sfântă rugăciune ce din Ştefan s-a-nălţat.
El va deveni cu timpul un apostol plin de har
Pentru că Ştefan sub pietre nu murit-a în zadar.
Eşti tu azi în faţa lumii martor viu şi credincios
Chiar când treci prin suferinţă pentru Mesia Cristos?
Fii ca Ştefan în credinţă când cu ură eşti lovit.
Dumnezeu în Cer te-aşteaptă unde fi-vei răsplătit!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/72671/stefan