Copilul şi fluturele

De pe întreg pământul,
Eu sunt copilul cel mai rău,
Aş vrea să mi-se audă plânsul,
Până sus, în cer, la tronul Tău.

Şi, să mă vezi, ce rău îmi pare,
Cât sunt de necăjit, c-am greşit iară.
Un fluture am prins de aripioare
Acum mă uit la el că nu mai zboară.

Stă jos pe iarbă, cred că-l doare,
Eu îi vorbesc, dar nu ştiu dac-aude
Cum plâng şi-mi cer iertare...
Te rog să-l vindeci şi te rog îi spune
Să-ncerce iar, să zboare
Şi fă durerea lui pe mine să mă doară.