ÎNTINDE-ŢI, DOAMNE, MÂNA!

Întinde-Ţi, Doamne, mâinile spre mine,
spre neputinţa ce m-apasă greu
şi-ndreaptă-mi cugetul spre zări senine,
de unde vei veni ca Dumnezeu!

Trimite-mi Tu, Isus, din nou alinul,
prin mâna sfântă care-a sângerat,
să rabd, oricât de aprig ar fi spinul
ce fruntea mea adânc mi-a înţepat.

În toate drept să fiu şi fără vină,
ca raza blândă-n frunza de gorun
ce mângâie toţi crinii din grădină,
clădind în toţi un zâmbet cald şi bun.

Să Te slăvesc cu psalmi de sărbătoare,
în orice zi cu drag din viaţa mea.
Şi notele din noua mea cântare,
s-aprindă-n multe inimi câte-o stea.

Întinde-Ţi, Doamne, mâna cu iubire,
ca un milos şi bun Samaritean,
spre cei pierduţi în neagra pribegire,
ca să-i aduci din nou pe toţi la han!

Ei au pornit de mult cu semeţie,
din casa Ta spre alte zări de vis,
dar n-au găsit pretinsa bucurie,
căci fără Tine nu e Paradis.

De-aceea, Doamne, ruga mea Te cheamă,
cu mâna Ta să mă-nsoţeşti de-acum,
şi să-mi alungi din suflet orice teamă,
ce mă pândeşte, ca un leu, în drum.

Dă mii de piedici astăzi la o parte.
Zideşte poduri noi peste genuni.
Şi strânge-i Tu pe cei loviţi de moarte
prin harul sfânt să faci din nou minuni.

Cum mâinile Ţi le-ai întins pe cruce
să ne aduci murind la Dumnezeu,
noi solii Tăi, opriţi într-o răscruce,
dorim din nou să ne conduci la greu.

Întinde-Ţi, Doamne, mâinile spre ţară
spre cei loviţi de valuri şi urgii!
Te aşteptăm, Isus, ca pe-o comoară
celor orfani Tu mamă să le fii.