CÂNTAREA MARIEI

Din mine cântarea se-nalţă şi creşte
Mă bucur în Duhul de tot ce-ai făcut.
Cuvântul e bun şi-acum se-mplineşte
Fiindu-mi tot timpul al cerului scut.

Cu ochi plin de milă privit-ai spre mine
Şi starea-mi smerită Ţi-a fost un reper.
Să-mi fie azi ruga un psalm către Tine
Ce-mi schimbă în soare al vieţii ungher.

Vor fi multe neamuri ce-n cor îmi vor spune
Că sunt fericită de harul primit.
Te laud, Stăpâne, de marea minune
Ce-n mine prin Duhul Tău s-a zămislit.

Ce sfânt şi puternic e-acum al Tău Nume
Vestind îndurarea la oricare neam!
Acel ce de Tine se teme în lume
Un fiu veritabil va fi lui Avraam.

Cu-al Tău braţ în lume lucrezi cu putere
Şi gânduri duşmane din mulţi risipeşti.
Tu spulberi mândria cu glasu-i de miere
Din cei ce se-nalţă spre locuri cereşti.

Puternicii zilei din tronuri vestite
În praf îi arunci după cum este scris.
Tu, însă, domneşti în inimi smerite
Ce fac din slujire un sfânt Paradis.

Flămânzii-au mâncat la mesele Tale
Spre cei însetaţi chiar râuri au curs
În timp ce bogaţii cu mâinile goale
Rămas-au în viaţă pe drumul parcurs.

Prin marea-Ţi iubire cu-aduceri aminte
Israel primeşte al Tău ajutor
Când plin de-ndurare Tu faci legăminte
Cu cei ce Te-aşteaptă şi plâng azi de dor.