INTERVIURI

Mă întreabă vântul serii
Adiind prin crengi de măr:
„Eşti tu solul mângâierii
pentru-al crucii adevăr ?”

Mă întreabă dimineaţa:
Câte doruri m-au trezit
Să le strâng prin rugi povaţa
Tatălui din infinit ?

Mă întreabă rândunica:
Câte zboruri am făcut
Ca s-alung din mine frica
Morţii şi de Belzebut ?

Iar zăpada din privire
Mă întreabă: ce cărări
Le-am parcurs plin de iubire
Cu Isus în patru zări

Să duc altora veşti bune
Şi miresmele de har
Care cresc prin rugăciune
Peste-al inimii altar ?

Mă întreabă şi câmpia:
Ce întinderi am privit
Ca să văd Împărăţia
Dragostei fără sfârşit ?

Mă întreabă şi izvorul:
Setea cui am potolit
Când în lume călătorul
e-nsetat şi obosit ?

Mă întreabă raza lunii:
Câte nopţi am petrecut
Pe altarul rugăciunii
Sub al îndurării scut ?

Mă întreabă răsăritul:
Câte zile am umblat
Să duc lumii fericitul
Grai ceresc ce ni s-a dat ?

Întrebări fără cuvinte
Chiar şi azi mai întâlnesc.
Mă ajută, Doamne Sfinte,
Să nu dau răspuns lumesc,

Să rămân mereu în Tine,
Tu în mine să trăieşti
Până-n ziua care vine
Când Te voi vedea cum eşti.