CÂNTAREA CELUI ASCULTAT

Binecuvântat să fie
Doamne-n veci Numele Tău
Că mi-ai dat putere mie
Ca să scap de orice rău!

Scutul meu mi-ai fost în luptă.
Inima mi-ai luminat
Printr-o pace ne-ntreruptă
Dincolo de orice sfat.

Doamne, câtă bucurie
Mi-ai dat mie prin cântări
Ce ţâşnesc spre veşnicie
Via celor patru zări.

Tu eşti stâncă în furtună
Pentru-ntregul Tău popor
Şi-i aduci răcoarea bună
În pustiul arzător.

Îi dai apă din izvoare,
Mana ce-a venit din Cer,
Prepeliţe de mâncare
Şi-un Cuvânt drept mesager.

Unsul Tău i-a stat în cale
Să-l îndrepte-n drumul bun
Când cei răi urzeau răscoale
Duşi de-un infernal taifun.

Mântuirea Ta, Stăpâne,
Totdeauna s-a păstrat
Prin Cuvântul ce rămâne
Pavăză celui curat.

Moştenirea Ta în lume
E-un popor din Legământ.
Cine poate să-l îndrume
Ca şi Duhul Tău cel Sfânt?...

Eşti Păstor şi-al lui Părinte,
Sprijin celor mari şi mici.
Când Te cheamă prin cuvinte
Te prezinţi ca să-i ridici.

Mult mi-i dragă bucuria
Ce ne-o dai din veşnicii.
Azi Te lăudăm, Mesia,
Şi Te aşteptăm să vii.