COMOARA

Spune-mi unde ţi-e comoara
vieţii tale de creştin ?
E acolo sus în Ţara
Salvatorului divin ?

Dacă-n lumea cea de tină,
frate, o ascunzi mereu,
tu n-ai linişte deplină
şi nu eşti cu Dumnezeu.

Hoţii-s gata să ţi-o fure,
moliile-o vor mânca.
Chiar de-o-ngropi într-o pădure,
nu poţi fi sigur de ea.

Şi cum vine dimineaţa,
tu aduni şi-aduni şi-aduni.
Zbucium greu ţi-e toată viaţa,
fără veghe-n rugăciuni.

Dar să ştii că vine ceasul
judecăţilor de Sus,
când te va străpunge glasul
Împăratului Isus:

"Nu vă strângeţi nici o clipă
bogăţie pe pământ,
unde totul e-o risipă,
lungă goană după vânt!

Unde apa dă năvală
ca şi-n vremea de potop,
şi comoara ta o spală
şi-o distruge strop cu strop.

Dacă vrei comori depline,
veşnic sufletului tău,
grabnic să renunţi la tine
însuţi şi la orice rău.

Poartă-ţi crucea cu iubire,
pe-al Meu drum îngust şi greu.
Şi-ntr-o zi, ce fericire!,
vei fi-n cer cu Dumnezeu."

El îţi poate fi comoară,
de-L primeşti cu drag acum.
Şi-o plăcută primăvară
îţi va fi al vieţii drum.

Tot cuvântul din Scriptură
îţi vorbeşte de Cristos.
Dar, de îl respingi cu ură,
tu-L faci astăzi mincinos.

Poţi să ai în astă viaţă
bogăţii cât un ocean.
Cum vei sta cu Domnu-n faţă,
dacă azi ţi-L faci duşman?!

Dacă azi cât bate-n uşă
tu-L respingi cu gând murdar,
cu-a păcatului cătuşă
a celui mai rău tâlhar!…