SPERANŢA ŞI IUBIREA


Cine crede în iubire
strânge crini şi viorele
şi cu lacrimi în privire,
se tot uită către stele.

Un astfel de om lucrează
prin credinţă-ntotdeauna
şi prin dragostea lui trează,
el va birui furtuna.

Din speranţă-şi trage vlaga
orice om plin de iubire,
care-adun-o viaţă-ntreagă,
pentru altul fericire.

Viaţa nu-i adevărată
fără crez, fără speranţă,
şi iubirea nu-i curată,
dacă n-are siguranţă.

Viaţa, da, e trecătoare
ca şi floarea de pe luncă.
Dar iubirea-n veci nu moare,
tu în braţul ei te-aruncă.

Peste anii care zboară,
tu şi altora vei spune,
că speranţa-i piatră rară,
iar iubirea e-o minune.