LIPSA PUILOR DE LEI

Cei care se tem de Domnul
Nu duc lipsă de vreun bine
Chiar dacă şi încercarea
Peste ei adesea vine.

Dumnezeu nu ne scuteşte
De lipsuri motivatoare
Ca s-ajungem la răspunsuri
Pentru-a noastră întrebare.

Şarpele-a primit ţărâna
Ca să aibă de mâncare
Niciodată să nu strige
Către cer pentru-ndurare.

Lipsurile sunt dovada
Că Acel ce ne hrăneşte
Nu ne uită niciodată,
Ci ne dă şi pâini şi peşte.

Cel ce caută găseşte.
Cel ce bate va deschide
Uşi ce-au fost mereu închise
Pentru minţile perfide.

Leii chiar de sunt puternici
Pentru pui n-au zilnic hrană.
Dumnezeu cu-atotputerea-I
Ne dă adăpost şi mană.

Dumnezeu, Leul din Iuda,
Are peste tot controlul.
Dragostea lui de Părinte
Nu-şi nesocoteşte rolul.

De aceea cei ce-L caută
Chiar vor sta cu El la masă.
De vreo boală, de vreo lipsă
Niciodată nu le pasă.

Leii pot avea putere
Cât vrea Domnul să permită.
Ei pe Daniel în groapă
N-au putut ca să-l înghită.

Iuda este ca şi leul
Iar leoaica-i Israelul.
Domnul vrând să-i mântuiască
L-a trimis din cer pe Mielul.

El ne spune: „Turmă mică,
Nu te teme! Nu te teme!
Eu vă port mereu povara.
Vă păzesc în orice vreme.

Îndrăzniţi spre biruinţă!
Eu prin Duhu-Mi fac prezenţa.
Leii pot să ducă lipsă.
Eu v-asigur abundenţa.”

Au trecut două milenii
De periplu prin pustie.
Dumnezeu de Sus nu-Şi uită
Nobila Sa datorie.