LEPĂDARE
Autor: Corneliu Livanu
Album: Frumusetea vesniciei
Categorie: Diverse
LEPĂDARE
Cum s-a lepădat de Tine
Petru-n ceasul cel mai greu,
Doamne, vreau ca să mă lepăd
Chiar acum de Eul meu.
De-atât timp noi ne cunoaştem,
Buni amici mereu am fost.
Dar când Te-am primit, Isuse,
Simt că Eul n-are rost.
E-un patron cu multe mofturi
Care m-a exploatat.
M-a târât cu dibăcie
În mizerii şi-n păcat.
Însă Tu Te-ai dat la moarte.
De-acest Eu m-ai mântuit
Când pe-aceeaşi cruce, Doamne,
Am fost aspru răstignit.
Tu-ai primit o viaţă nouă.
Eu-n cuie a rămas.
Duhul Sfânt mereu mă poartă
Către Cer din primul pas.
Mulţumesc că moartea pune
Capăt Eu-lui firesc
Ce n-aş vrea ca să învie:
Nu mai vreau ca să-l iubesc.
Lumea rea şi vorbăreaţă
Mortul azi mi-l face viu.
Dragostea ce-o am din Tine
Cum mă ajută nici nu ştiu.
Petru după lepădare
El a plâns, mult l-a durut.
Plâng şi eu când văd Isuse
Eul cum s-a prefăcut.
E-o iluzie vicleană
Şoapta şarpelui cel vechi,
Pentru care niciodată
N-am nici gură, nici urechi.
Mulţumesc că eşti cu mine!
Felul nu Ţi l-ai schimbat.
Viu sunt astăzi doar prin Tine
Şi de Eu sunt lepădat!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/73130/lepadare