FIREA ŞI DUHUL
Autor: Corneliu Livanu
Album: Frumusetea vesniciei
Categorie: Diverse
FIREA ŞI DUHUL
Firea umblă-n întuneric
Într-un spirit luciferic
Vrând să fie cea mai mare
Pentru lumea trecătoare.
Duhul după noi oftează
Şi ne dă o minte trează
Suprimând prin răstignire
Ancestrala noastră fire.
Ca şi vasul ce Maria
L-a adus pentru Mesia
Tot aşa să-I fim parfumul
Celui ce ne-arată drumul.
Raza dulce vrea s-apară
Când obrocu-i scos afară
Peste graniţa opacă
A lui „nu” şi-a unui „dacă”.
Tot umblând în părtăşie
Cu belşug de bucurie
Vom goni din noi păcatul
Ca să nu mai facem altul.
Vor veni şi unitatea,
Umilinţa şi dreptatea
Luptei pentru toţi creştinii
Care vor învinge spinii.
Roada Duhului deplină
Ne zâmbeşte din grădină
Unde Crinul cel din Vale
Va-nflori pe-a crucii cale.
După noi mereu tânjeşte
Duhul care mijloceşte
Şi ne vrea azi fără pată
Pentru bunul nostru Tată.
Va găsi Isus credinţa
Sfinţilor şi pocăinţa?
Candela ne este vie
Sau e stinsă pe vecie?
Vom fi robul ce aşteaptă
O răsplată sfantă, dreaptă?
Sau vom fi sub steagul firii
Urâciunea pustiirii?
Azi e vremea de slujire
Pentru Cer şi mântuire.
Doar aşa noi fi-vom gata.
Domnul vine. Maranata!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/73139/firea-si-duhul