SLUJIREA ÎN SMERENIE

O virtute cardinală ce înobilează firea
Este azi ca-ntotdeauna cea numită şi slujirea.
Dacă-n Univers e pace printre frumuseţi pioase
Asta i se datorează şi slujirii virtuoase.

Dumnezeu a pus în toate entităţile create
O sudură ce-i perfectă între har şi libertate.
Harul pe noi toţi ne leagă şi ne ţine în fiinţă.
Libertatea e acceptul de-a rămâne în credinţă.

Nu există fericire într-o viaţă egoistă
Ci-n slujirea reciprocă darurile co-există.
Când din ele se retrage unul strică armonia
Şi atunci pe loc se stinge netrăită bucuria.

Ea, smerenia ne-ajută să-nfruntăm mândria firii
Şi să dăm câştig în toate milei sacre şi iubirii.
Scopul vindecării noastre nu-i mai bun decât slujirea
Ca toţi fiii omenirii să primească mântuirea.

Ucenicul e o mostră a slujirii devotate
Dacă face lucruri bune cu-ale sale mâini curate.
Robu-i gata la poruncă şi tot timpul el slujeşte
Şi-n final numai Stăpânul pe deplin îl răsplăteşte.