MÂNGÂIETORUL

Cum Tatăl a vorbit despre Isus
Cerându-ne deplină ascultare
De Fiul Său care-a venit de Sus
Ca să ne dea prin jerfa Sa iertare,

Aşa Isus de Duhul ne vorbeşte
Spunând la ucenici şi tot poporul
Că-n locul Său veghindu-i părinteşte
Din ceruri va veni Mângâietorul.

El a venit dar nu c-un trup de carne.
Biserica, noi suntem Trupul sfânt.
Nici lupii răi, nici taurii cu coarne
Nu pot ca să distrugă-al Duhului Cuvânt.

Când Duhul Sfânt a însuflat Scriptura
S-a folosit de oameni ca şi noi
Ce-au înfruntat tot timpul ura
Ascunsă-n cei necredincioşi şi goi.

Cuvântu-i veşnic. Duhul Sfânt rodeşte
În cei smeriţi ca soli ai lui Isus.
Şi astfel Trupul pentru ceruri creşte
Prin dragostea cea fără de apus.

Nu are astăzi cine să ne-nveţe
Pe noi ca Duhul cel mângâietor.
El vindecă şi-mparte noi poveţe
Creştinilor cu zel de muncă pe ogor.

Mărturisirea Lui înobilează
Pe cei ce suferă ca şi Cristos.
Şi conştiinţa lor o ţine trează
Când vine valul lumii furios.

Păcatul firii nu se poate-ascunde
Când Duhu-n noi este mereu prezent
Şi cu lumina Sa El ne pătrunde
Ca să zdrobim şi gândul indecent.

El dă convingerea nestrămutată
În toţi acei care se pocăiesc
Că Dumnezeu din cer le este Tată
Când pentru El păcatu-l părăsesc.

Lumini, neprihănire, judecată
Sunt toate ale Duhului lucrări
Ce-adună dintr-o lume vinovată
Noi ucenici pe-ngustele cărări.

Mângâietorul spune adevărul
Despre Isus în marele Său chin,
Că niciun lup nu-şi schimbă-n taină părul
Şi-apoi să fie-n public miel blajin.

De vreţi prin Duh călăuzire
Lăsaţi minciuna lumii de acum.
Şi lepădaţi-vă complet de fire
Ca să găsiţi astfel adevăratul drum.

Un drum ce-i presărat cu suferinţă
Oferă totuşi pacea lui Isus.
Şi-l poţi parcurge doar cu pocăinţă
Când Duhului deplin tu te-ai supus.

Biserica se bucură de pace
Şi-n frica Domnului mai poate azi umbla.
Priviţi cum Duhul insistă şi-i întoarce
Pe mulţi să poată creşte Împărăţia Sa.

Am vrea s-avem această mângâiere
Că noi puţinii ce-n lume am rămas
În Duhul Sfânt găsim acea putere
Ca să urcăm spre ceruri pas cu pas.