Primeşte, Mire Preaiubit,
Cântarea dorurilor dragă,
Am adunat în ea smerit
Iubirea inimii întreagă.

M-ai aşezat în Palma Ta
De Dumnezeu Atotputernic,
Să simt în rănile din ea
Ce har fierbinte e-n Jertfelnic.

Să ştiu că nu sunt frunză-n vânt,
Purtat încolo şi încoace,
Că m-ai lipit cu legământ
De sângele Jertfei de pace.

Că nicăieri şi nicidecum,
Nu-i loc mai scump aici în vale,
Mai plin de-al Cerului parfum,
Ca-n palmele iubirii Tale.

În ceasul cel mai neguros,
Al blestematelor ispite,
Stau lângâ şanţul dureros
Săpat de cuiele cumplite.

Şi nu m-ajunge nici un rău
În palma Ta izbăvitoare:
Nici răcnetele de călău,
Nici laudele-nşelătoare.

În Palma Ta de Dumnezeu
Te uiţi cu-atâta bunătate
La mersul meu, la chipul meu,
Cum ai privi la nestemate.

Acolo-n palma Ta, Isus,
În brazda smulsă de piroane,
M-ai învelit şi m-ai ascuns
De-ale vrăjmaşului capcane.

Şi niciodată n-am visat
Atât noian de strălucire:
Când alţii, Doamne, m-au scuipat
Tu-mi dai sărutul de iubire...

Primeşte, azi cântarea mea
Şi versurile-nlăcrimate;
Le scriu ascuns în Palma Ta,
În rănile însângerate...