ZBORUL LUI ILIE

2 Împăraţi 2.11

Dorind spre Ierihon să meargă
Şi-apoi s-ajungă la Iordan,
Ilie s-a oprit să şteargă
Broboanele pe faţa-i largă,
Iar timpul îi părea duşman.

Lui Elisei îi spuse-n şoaptă:
„Rămâi, te rog, la Ierihon!“
Şi-i arăta cu mâna dreaptă
În ce direcţie se-ndreaptă;
Dar Elisei pe-al rugii ton

Ce parcă îi cerea-ndurare
I-a zis convingător, cu foc:
„Şi Domnu-i viu, şi-a ta suflare!
Sunt hotărât azi pe cărare
Să nu te părăsesc de loc!“

Curgea din Duhul Sfânt vorbirea
Acestor doi profeţi pe drum.
Ei şi-au păstrat în piept iubirea
Şi nu şi-au părăsit menirea
Când Ceru-i despărţea acum.

Dezvăluind cu greu secretul
Ilie către calfa sa,
Vorbea mai răspicat profetul:
„Greu lucru ceri acum, ai dreptul...
Dar fii atent când voi zbura!“

Ceruse-n dar şi cu credinţă
Putere dublă peste el.
Ilie, plin de umilinţă,
N-a spus că nu e cu putinţă,
Ci l-a-ndreptat spre sfântul Miel.

„De-ai să mă vezi cum zbor spre slavă,
Tu uns pe veci ai să rămâi
Ca să separi grâul de pleavă
Cu inima din piept bolnavă
De dorul dragostei dintâi.“

Vorbeau frumos, cu duioşie,
Ca într-un Nou Ierusalim.
Aveau în piept speranţă vie
Şi-un dor aprins de veşnicie
Spunând: „Ah, Doamne, Te iubim!“

Lovind în val precum ciocanul
Ilie cu mantaua lui,
Se despărţise-atunci Iordanul,
Iar clipa îi păru cât anul
În care el umbla hai-hui.

Fugind de furia păgână
A Izabelei din palat,
Cel Sfânt din Cer i-a-ntins o mână
Şi-a vrut profetul să rămână
La adăpost, deplin salvat.

Ieşua iarăşi azi îl cheamă,
Din Nepătruns, cu glas blajin,
Din omeneasca lumii dramă...
„Pe Elisei nu-l bagi în seamă?!...“,
Părea să-ntrebe c-un suspin.

„Ce vrei să-ţi fac azi, Eliseie?“
Cel Sfânt pe loc l-a mandatat.
„Nu-ţi las cuvinte prin condeie,
Doar Domnul poate-n piept să-ţi deie
Divinul foc şi-un trai curat.“

Şi Elisei a prins curajul,
Puterea de a stărui.
Ce sfânt îi este anturajul,
Când Domnul îi depune gajul
Că ruga lui se va-mplini.

Vorbeau pe drum cu psalmi de rugă...
Era o taină-n jurul lor.
Din cer veneau cai iuţi de fugă.
„Părinte! – Elisei îndrugă –
Mi-ai fost şi tată şi păstor.

Ah, ce va face Israelul
Lipsit de-al tău cuvânt curat?!
Pot singur eu s-ating azi ţelul
Strângând în piept de-acum tot zelul
Cu care tu m-ai învăţat?...“

Şi într-o singură clipită
Ilie n-a mai fost văzut.
Era natura fericită
Văzând cum Cerul îl invită
Pe un profet în Nevăzut.

Sfidă Ilie astfel moartea
Şi gravitaţia la fel.
Şi s-a-nălţat, cum scrie Cartea,
În ceruri sus să-şi afle partea
Şi-odihna lângă blândul Miel.

El tuturor dă mărturie
C-aici în lume nu-i de stat
Cât Domnul Sfânt din veşnicie
Ne-aşteaptă-n Cer cu bucurie
La Nunta cea de Împărat.

Mai poţi râmâne impasibil
Când El îţi dă şi-aripi de zbor?!
Crezând în Crist e chiar posibil
Să-nvingi al lumii gest penibil
De-a te desparte de Păstor.

Isus din Cer e astăzi gata
Să vină cum a şi promis.
Poţi tu să strigi „Ah, Maranata!“?
Ne-aşteaptă Domnul cu răsplata
În fericitul Paradis!