CE POŢI LUA?

Ce poţi să iei din viaţă
Decât o faptă bună
Făcută prin credinţă
Cu Domnul împreună?

Ce poţi să iei cu tine
Când ai să treci prin moarte
Spre Canaanul slavei
Decât divina Carte?

Aşa precum tâlharul
Ce-a vrut Împărăţia,
Vei fi cu Împăratul
Pe toată veşnicia.

Ce poţi lua din toate
Ce le-ai avut în viaţă
Decât comoara strânsă
Cu-a Cerului povaţă?

Comori întregi, palate,
Maşini şi ranguri ’nalte
Pieri-vor ca şi visul,
Ca toate celelalte.

Se vor topi ca ceara
Când focul arde tare.
Doar dragostea rămâne
Şi bucuria mare.

Pe câţi îi vrei cu tine
La marea răsplătire,
Cu mare bunătate,
Din sinceră iubire?

Fă-ţi încă de pe-acuma
Relaţii cât mai bune,
Ca să-i câştigi pe alţii
Prin post şi rugăciune.

Când vei ajunge-n ceruri,
Cu toţi să te primească
În cortul bucuriei,
Cu pacea lor cerească.

Fă binele mai bine
Iubirii să se-arate,
Să vadă lumea-ntreagă
Că Dumnezeu e-n toate.

Vrăjmaşul îţi pândeşte
Chiar paşi ce nu există;
Şi-adesea te-nconjoară
Cu-o lume rea şi tristă.

Dar de te uiţi mai bine,
Vezi că Ispititorul
A fost înfrânt de Domnul –
De Mesia, Păstorul.

Veghează-ntotdeauna!
Rămâi pe metereze!
Şi inima-ţi întreagă
Iubirea s-o păstreze!

Mai este timp, creştine,
Să te întrebi şi-acuma:
„Ce voi lua la ceruri
Când toate pier ca spuma?“

Cuvântul sfânt îţi spune
Să-ţi cercetezi trăirea.
Nu vei lua la ceruri
Mai mult decât Iubirea.