UNDE TE VEI DUCE?

Când Cristos în veşnicie
Va striga cu voce tare:
„Tu să pleci azi de la Mine!“,
Unde te vei duce oare?

Pe parcursul vieţii tale,
El tot timpul te-a chemat.
Tu-ai fost surd, şi fără teamă
L-ai respins şi L-ai negat.

El venea să-ţi facă bine,
Uneori te-a vindecat;
Însă, când să-ţi intre-n casă
Vai, tu nu L-ai mai lăsat.

Ţi-a dat aer, apă, pâine,
Ţi-a dat bunuri cât ai vrut;
L-ai tratat cu necredinţă
Chiar ca pe-un necunoscut.

Te-a chemat să vii la şcoală,
Să înveţi Cuvântul sfânt
Ce-ţi arată veşnicia
Încă de pe-acest pământ;

Dar, distrat fiind din fire,
Blândul glas tu I-ai respins.
Eul tău cu mofturi multe
Te-a momit şi te-a învins.

Şi în inimă cu fală
Un despot s-a instalat.
Domnul a rămas afară,
Uşa tu I-ai încuiat…

Stai acum la Judecată
Fără de Mântuitor;
N-ai dorit a Sa iertare,
Nici divinul Său izvor.

Va striga Judecătorul:
„Pleacă-n focul cel nestins!
Tu cu Mine nu ai parte!
Nu M-ai vrut, ci M-ai respins!“

Alţii într-o disperare
Vor striga: „Nu ne-ai văzut?“
„Niciodată, zice Domnul.
Nu, nici nu v-am cunoscut!“

*
Ce cumplită e sentinţa!
Vremea harului s-a dus.
Dacă nu-L primeşti acuma,
N-ai să poţi fi cu Isus.