GATA DE ZBOR

Domnu-i totdeauna gata,
Veşnicia este-a Lui.
Viaţa îşi învârte roata
Către plaiul Cerului.

Dumnezeu mereu lucrează
Prin credinţă de-L priveşti.
Ochii Lui cei blânzi veghează
Peste cei duhovniceşti.

Omul ca un boţ de ceară
Se topeşte-n infinit
Şi-nainte ca să moară
Vede pentru ce-a trăit:

Pentru beznă sau lumină?
Pentru Iad sau pentru Rai?
E iertat de orice vină,
Sau mai zace-n chin şi vai?

Când trăia în vechea lume
Pentru mulţi s-a pregătit
Ca un râu vuind în spume
Spre ocean tot mai grăbit.

Pofta lui i-a fost robia
Ce departe l-a ţinut
De Isus şi-mpărăţia
Cea în care n-a crezut.

L-a strigat Mântuitorul:
„Vino să iei jugul Meu!
Eu să-ţi fiu Ocrotitorul
Pe-al tău drum îngust şi greu!“

Înşelat de-acea poveste
Ce prin pofte l-a sedus,
Omul a urcat spre creste
Fără harul lui Isus.

L-a nălţat prea sus mândria
Strălucirilor de jos;
Dar acum stă sub mânia
Mielului etern Cristos.

A căzut şi nu mai poate
Să se-nalţe către Cer;
N-are aripi de dreptate,
Nici avânt, nici caracter.

Zborul sfânt ţi-l dă credinţa
De-L primeşti pe-acest Isus
Înoindu-ţi pocăinţa
Când ţi-e sufletul răpus.

Dacă simţi că nu eşti gata
Pentru Cer acum să zbori,
Strigă-n rugă: „Maranata!
Vino, Doamne, sus pe nori!“

Dă-mi prin Duhul Sfânt putere!
Eu sunt slab, un vas de lut,
Însetat de mângâiere,
Absorbit de Absolut.

Îmi plâng viaţa mea pierdută
Pe-ale lumii negre căi.
Doamne-ajută-mi şi m-ascultă,
Căci sunt unul dintre-ai Tăi.

Pune-mi viaţa-n rânduială
Cu-al iubirii blând izvor,
Să absolv a crucii şcoală
Şi să fiu gata de zbor.