FERICIREA IERTĂRII

Psalmul 32

Cât de fericit e omul
cu păcatele iertate!
Binecuvântată-i viaţa
prin iubire şi dreptate!

Câta vreme mi-am ascuns eu
rău-n umbrele tăcerii,
mă topeam ca şi pământul
ars de secetele verii.

Ţi-am mărturisit păcatul,
fărdelegile ascunse.
Şi-am primit a Ta iertare.
Cum să-Ţi mulţumesc, Isuse ?!

Orice om cu pietate
către Tine să se-ndrepte,
ne-ncetat în rugăciune,
şi senin să Te aştepte.

Şi de-or curge ape multe
peste lumea zgomotoasă,
nicidecum nu-i vor atinge
a credinţei sale casă.

Doamne, Tu-mi eşti ocrotire,
când necazul mă-mpresoară:
îmi trimiţi cântări de slavă
şi-adieri de primăvară.

"Eu, mă-ncredinţează Domnul,
te voi sfătui pe cale
şi când ai să urci pe munte,
şi când ai să treci prin vale!"

Nu fiţi precum este calul
fără nici-o-nţelepciune,
care, când vrei să te-apropii,
gata e a te răpune.

Celor răi din astă lume
de dureri li-e viaţa plină.
Cel ce se încrede-n Domnul
chipu-şi scaldă de lumină.

Bucuraţi-vă întruna
voi care-aţi primit iertare!
Şi strigaţi de bucurie
spre-al Neprihănirii Soare!