LA PIEPTUL TĂU
după Ioan 13.23
Când vine în tăcere seara
Şi stelele răsar pe rând
Mă-nalţ spr Cer pe-aripi de gând
Ca să-Ţi aduc, Isus, povara
ce-o port plângând.

Aş vrea să-Ţi spun, Isuse, Ţie
Sub raze care trec prin nor
Că Te iubesc ... şi-mi este dor
De-a Ta sublimă-Mpărăţie,
de-un nou Tabor.

Mi-s vorbele, vai, prea sărace
Şi sufletul de spini rănit!...
Dar Tu prin har m-ai mântuit
Să-Ţi duc mesajul Tău de pace
spre cel trudit.

De-aceea mă îndrept spre Tine,
Pe drumul meu de zbucium plin
Să-mi fie glasul Tău suspin.
Privirea Ta să mă aline
cu-al ei senin.

Chiar dacă azi eu nu-Ţi văd Faţa
Simt Dragostea ce Te-a purtat
Pe-o cruce pentru-al meu păcat.
De dragul Tău mi-e dragă viaţa
cu-adevărat.

E-o noapte-atât de-apăsătoare...
Luminile se sting în geam...
Dar fiii Tăi din Avraam
Te-aşteaptă-n slava Ta cea mare
ca un balsam.

Aş vrea să Te privesc în faţă
Cu gând smerit ca şi Zacheu,
Dar n-am putere, Domnul meu.
Şi nu trăiesc decât o viaţă
greşind mereu!...

Voi duce crucea mea în spate
De dragul Tău, iubit Isus,
Cum Tu la Golgota Te-ai dus
Să-mi dai din ceruri libertate
şi-un har nespus.

Când lumea vrea să mă înşele
Şi să mă tragă-n mreaja sa,
Când lupta vieţii-i tot mai grea,
Eu simt în barca vieţii mele
prezenţa Ta.

Pe cerul meu chiar şi furtuna
De s-ar porni cu-al ei tumult,
Eu vreau ca şi Ioan demult
Să stau la pieptul Tău întruna
şi să Te-ascult!

Când negrul dor al firii mele
Mă-mpinge către-al lumii hău,
Te rog, păzeşte-mă de rău!...
Şi du-mă Tu, mai sus de stele,
la pieptul Tău!