EDOM

Edom se laudă cu înălţimea
Dar şi de-acolo fi-va doborât.
Nimic din lumea asta trecătoare
Lui Dumnezeu nu-I este mai urât.

Tu, cel ce ţi-ai vândut de mult credinţa
Şi dreptul tău cel de întâi născut,
Zadarnic îţi vei plânge nevegherea
Şi faptele pe care le-ai făcut!

Încrederea în sine e-o mândrie
Şi-aceasta te aruncă în abis.
De compromisuri viaţa-ţi este plină
Pe drumul larg ce-ţi stă mereu deschis.

Nu te-ai plecat spre rana dureroasă
Să-i dai un strop de mir şi de balsam.
De-aceea nici o mică mângâiere
Nu vei primi nicicând din neam în neam.

Ai râs de Israel pe când pedeapsa
Dreptăţii Mele-n lume l-a ajuns.
Ai prins fugari în marea-ţi răutate
Şi i-ai predat celui ce i-a străpuns.

Te-ai bucurat de ziua judecăţii
Care-a venit peste poporul Meu.
De-aceea ca să vină peste tine
Aceleaşi plăgi voi îngriji şi Eu.

La ce-ţi slujeşte oare-nţelepciunea
Câns ea te-a-mpins la nebunie chiar,
Tăgăduind puterea Mea cea sfântă
Şi despuindu-Mi slujba pe altar ?

Istoria în praf te va ascunde
Când vei fi aruncat de sus în hău
Să ştii, să afli pentru totdeauna
Cum va sfârşi cel arogant şi rău.