JUDECATA REVOLUŢIEI

Psalmul 64

Păzeşte-mă, Doamne, când gem
de omul de care mă tem,
de uneltirea celor răi,
şi de-ale urii lor văpăi!

Ca sabia-i cuvântul lor.
Cuvintele ucid şi dor.
Lovesc pe-ascuns pe cel candid
şi-n faţa lui ridică zid.

Se-mbrăţişează-n răutăţi
şi astăzi ca-n atâtea dăţi.
Ei plăsmuiesc nelegiuiri
le arde Iadul în priviri.

Dar, iată, dreptul Dumnezeu,
ce-a fost batjocorit mereu,
trimis-a către ei săgeţi
în zorii unei dimineţi.

Doar limba lor i-a doborât
într-un noroi până la gât -
noroiul făr'delegii lor
cel ce distrus-a un popor.

Slăvit să fie Domnul Sfânt
şi judecata-I pe pământ!
Dreptatea Lui ne-a luminat
şi şanse noi chiar azi ne-a dat.

Aceasta e lucrarea Lui!
S-o spunem răspicat oricui:
nu l-am dat noi jos pe tiran
ci Dumnezeul suveran

peste pământ şi Univers
şi peste-al Galaxiei mers,
peste istorii de-orice fel
ce toate curg spre-acelaşi ţel.