Tu suferi in tacere, si nimeni nu te stie
De-atata vreme -n suflet ai strans amaraciuni..
Esti gata sa renunti,la o nadejde vie,
La singura speranta, ce-aveai prin rugaciuni..
Esti tulburat de grijuri, care-ti framanta gandul
Pierduta ti-e credinta, si ravna pentru ea
Tu simti ca-n greul tau esti una cu pamantul
Nu poti sa te ridici, nu poti inainta...
Prietenii ce-odata ti-au fost mereu aproape
Acuma-ti sunt departe, Caci toti te-au parasit
Ai vrea parca, amarul, adanc sa te ingroape
Sa nu mai simti durerea, nici tot ce-ai suferit!!

O, nu! mai bine fii tu omul, ce sufera-n tacere
Caci nu mult timp va trece si vei vedea -mplinire
Ramai faclia-ascunsa ce-asteapta in veghere
sperand si daruind oricui, oricand, iubire

Mai bine e sa suferi, si-apoi sa te ridici
Decat sa-ti pierzi nadejdea, ce-a fost sadita-n tine,
Mai bine e umbland prin incercari, aici
Si-apoi ,pe drumul vietii sa poti sfarsi cu bine

Te-asteapta o cununa, alearga pentru ea
Sa te-ntalnesti cu Domnul, invingator trudit..
Dupa o viata scurta, si uneori mai grea,
Sa fii in Locul Sfant ,la Dreapta Lui, primit