ÎNĂLŢAŢI PE DOMNUL!

Psalmul 66

Ce lucrări înfricoşate
faci Tu, Domnul meu ceresc!
Din pricina lor vrăjmaşii
când le văd Te linguşesc.

Poate că Ţi-ar vrea puterea
s-o primească drept cadou
însă nu şi ascultarea
printr-o naştere din nou.

Cercetează timp şi spaţii:
ceru-n orice anotimp.
Însă dacă-i chemi la Tine
pentru Biblie n-au timp.

Vor confort şi bunăstare,
sănătate din belşug.
Suferinţa nu le place
ca să-şi plece capu-n jug.

A Ta sarcină-i uşoară.
Şi chiar jugul Tău e bun.
Ei fac mai degrabă răul
şi mereu Ţi se opun.

Tu faci bine tuturora.
Le trimiţi din ceruri ploi,
soare cald, bogate holde,
flori din bulgări de noroi.

Mai îngădui şi furtuna
şi necazuri fel de fel.
Şi astfel vorbeşti Tu lumii
blândule Emanuel.

Însă cine să-nţeleagă ?!
Cei ce azi Te linguşesc ?
Nu, ci cei ce Ţi se-nchină
şi în toate Te iubesc.

Ei îţi cântă şi la bine
şi când trec prin greu necaz,
şi sunt plini de bucurie
sau au lacrimi pe obraz,

şi când vei opri chiar marea
prin minuni ce-n veac nu mint,
şi când pregăteşti cuptorul
să-i arunci ca pe-un argint,

şi-atunci când pe drumul vieţii
merg cu Tine braţ la braţ
şi când Tu cu-a Ta putere
îi vei duce într-un laţ.

Tu laşi oameni să-i subjuge,
libertatea să le-o ia
ca mai mult s-o preţuiască,
să-şi dea viaţa pentru ea.

Tu îi treci prin foc şi apă
şi prin holocaust chiar.
Dar la urmă-i scoţi din toate
şi le dai belşug de har.

Binecuvântată-Ţi fie
mâna Ta care ne-a dat
şi dureri şi suferinţă
dar şi harul cel bogat!

Tu-asculţi, Doamne, rugăciunea.
De aceea-Ţi mulţumim
şi prin imnurile noastre
bunătatea Ţi-o slăvim!