UNDE SĂ NE DUCEM ?

Unde să ne ducem, Doamne,
când vin valuri peste noi
şi necazuri ne-mpresoară
într-o lume de nevoi ?

Unde să ne ducem, Doamne,
într-o lume fără ţel,
când popoarele sunt gata
pentru marele măcel ?

Unde să ne ducem, Doamne,
să găsim un strop măcar
din eterna bucurie
a iertărilor prin har ?

Unde să ne ducem, Doamne,
pentru-al dragostei fior,
ce nu ţine doar o clipă
ci-i un nesfârşit izvor ?

Unde să ne ducem, Doamne,
să fim iar împrăştiaţi,
când Tu ne-ai salvat, Isuse,
şi suntem de-atunci toţi fraţi ?

Unde să ne ducem, Doamne,
pentru crinii înfloriţi,
să-nvăţăm a lor iubire
şi să fim ca ei smeriţi ?

Unde să ne ducem, Doamne,
când în rugă vrem să stăm,
bucuria sau durerea
împreună să gustăm ?

Unde să ne ducem, Doamne,
ca să nu mai întâlnim
fărdelegea şi păcatul,
ci doar Cerul Tău sublim ?

Unde să ne ducem, Doamne,
cu mesajul Tău cel sfânt,
daca nu în lumea toată
ce aşteaptă-al Tău Cuvânt ?

Unde să ne ducem, Doamne,
când rămânem numai noi,
să veghem pe baricadă
către zorii vieţii noi ?

Unde să ne ducem, Doamne,
să găsim mai mult alin,
dacă nu pe Calea-Ţi sfântă
şi la pieptul Tău divin ?

Fie valul cât de mare
şi necazul cât de greu,
noi dorim să fim cu Tine
şi să Te iubim mereu!