Oricine stă şi cugetă îşi dă seama că amânarea mântuirii nu e ceva raţional. Nici un om sănătos la cap, căzut în valuri, căruia i se aruncă frânghia de salvare, nu zice: ..Mâine", căci acum el are nevoie urgentă de salvare.
Nici un condamnat la moarte, căruia i se acordă graţie¬rea, nu zice: „Mâine", ci o primeşte îndată.
Nici un om, care se află într-o casă cuprinsă de flăcări, când vin pompierii să-1 salveze, nu zice: „Eu vreau să mai dorm o noapte aici". Nici chiar cel slab de minte nu face o aşa nebunie.
De ce păcătosul, care e într-o stare mult mai gravă, căci e pentru veci, mereu zice: „Nu azi, ci mâine"?