Dacă intenţionezi să te împotriveşti Vrăşmaşului, în marşul tău spre cer, principiile tale trebuie să fie bine fixate. Altfel, inima ta va fi nestatornică, şi o inimă nestatornică este şubredă precum o casă fără grinzi. Prima bătaie a vantului o va dărâma. Pentru a-ţi fixa principiile, sunt necesare două lucruri:

1. O cunoaştere întemeiată a adevarului lui Dumnezeu

Cel care Îl cunoaste în mod superficial pe Împarat, poate fi convins cu uşurinţă să-şi schimbe aliatul sau, cel puţin, va ramâne neutru în faţa trădării. Unii, care mărturisesc că sunt creştini, au numai o cunoştere vagă a Evangheliei. Cu greu pot da ei o mărturie cu privire la ceea ce cred sau în cine cred. Şi daca au unele principii, le iau cu uşurinţă şi sunt atât de instabili, încât sunt suflaţi de orice adiere a vântului, precum ţiglele desprinse de pe acoperişul unei case.

Când Satan te loveşte iar ispita te acoperă precum un val, tu trebuie să te agăţi de adevărurile lui Dumnezeu. Ele constituie adăpostul tău, în orice furtună care mugeşte. Dar trebuie să le ai la îndemână, gata pentru a le folosi. Nu aştepta până se scufundă corabia. Un angajament nesigur aduce puţină speranţă, pe vreme de furtună. În timp ce acesta şovăie şi cade, o hotărâre sfântă, bazată pe Cuvant, îşi înalţă capul, precum o stâncă în mijlocul celor mai înalte valuri.

Scriptura ne asigură: "Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi" (Dan. 11:32). Un înger i-a dezvaluit lui Daniel cine va rămâne în picioare şi va fi considerat de Dumnezeu, în momentul ispitei şi persecuţiei din partea lui Antiochus Epifanul. Unii vor fi atraşi de oamenii corupţi; alţii vor cădea victime intimidării. Dar o mică parte, intemeiaţi pe principiile credinţei lor, vor face lucruri mari pentru Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei vor fi incoruptibili în faţa linguşitorilor şi de neînvins înaintea celor puternici.

2. O inimă fixată pe direcţia cea dreaptă

Nu este suficientă o cunoaştere cu mintea a lucrurilor lui Hristos. În primul rând, umblarea pe urmele lui Hristos este o problemă de inimă. Dacă inima ta nu este hotărâtă, principiile tale, oricât de bune ar fi ele, vor rămâne spânzurate, iar, în focul luptei, nu te vor ajuta mai mult decât un arc slab încordat. O inimă predată pe jumatate nu se va aventura prea departe pentru Hristos. Şi nici o inimă falsă. Un făţarnic poate demonstra, pentru un moment, tărie de spirit, dar când va fi călcat pe bătătură, va renunţa imediat la jurământul său; cu alte cuvinte, atunci când este chemat să nege tot ce inima lui înşelătoare a ţinut ascuns atâta vreme. Dacă eşti soldat serios, nu flirta cu niciuna dintre dorinţele tale, care nu se potrivesc lui Hristos şi cerului. Ele vor juca rolul femeii uşuratice şi îţi vor fura inima. Ia aminte la Iehu. Ce curajos şi înflăcărat părea la început! De ce, atunci, hotărârea lui s-a prabuşit înainte de a-şi fi terminat lucrarea? Pentru că inima lui niciodata nu se bizuise numai pe Dumnezeu! Ambiţia, care, la inceput, i-a stârnit înflăcărarea, s-a stins, în cele din urmă, distrugându-l. Pentru a-şi atinge scopul, el s-a compromis cu cei răi. Iar când a obţinut tronul, nu a îndrăznit să pună în aplicare planul lui Dumnezeu, de teamă sa nu-i provoace pe aceiaşi oameni nelegiuiţi şi, astfel, să-şi piardă împărăţia (II Imp. 10:31). Pe scurt, inima lui se întemeia pe plăcerile lumeşti mai mult decât pe graţia şi aprobarea lui Dumnezeu.