DEZAMĂGIRE

Durerea morţii M-a cuprins
şi n-am nicio salvare.
Pe cruce trupul Meu e-ntins
plin de dureri amare.

Mã uit şi vãd în jurul Meu
batjocurã şi groazã.
Şi totuşi în necazul greu
Eli Îmi stã de pazã.

Iar vântul s-a oprit pe deal
durerea sã-Mi aline.
Şi noi talazuri val cu val
trec iarãşi peste Mine.

În înãlţimi de nepãtruns
stea lângã stea suspinã.
În norii negri s-a ascuns
a soarelui luminã.

Ah, unde eşti Pãrinte bun ?
Aş vrea o mângâiere !
Cãci nişte tauri Mã rãpun
şi-Mi dau oţet şi fiere.

Puterea Mea Mi s-a sleit
şi inima-i ca ceara.
Câini rãi pe deal M-au încolţit
şi-Mi fac mai grea povara.

Ei mâinile Mi le-au strãpuns
pândindu-Mã cu urã.
Dar Eu sunt, Doamne, al Tãu Uns -
cum scrie în Scripturã.

Deci, nu Mã lepãda de tot
ci scapã-Mã de fiare !
Cãci Tu eşti Domnul Savaot
cel plin de îndurare.