UMBRELE CRUCII

Era o zi cu cer fierbinte.
Printre smochinii înfloriţi
urcai smerit, Isuse sfinte.
Urcai cu dorul Tãu sublim,
cu o iubire de pãrinte
mergând cãtre Ierusalim.
Dar ucenicii Tãi iubiţi
veneau pe drum fãrã cuvinte
prea îngroziţi.

Iar Tu le-ai spus atuncea : "Iatã,
ca-n vremea vechilor martiri
Noi ne suim cãtre cetatea
dumnezeeştii împliniri.
Cãci ca şi Abel din vechime,
la fel ca toţi urmaşii lui,
va fi dat morţii de mulţime
Mesia, Fiul Omului.

Preoţii cei de frunte, scribii,
cei fãrã crez şi fãrã teamã,
ei, cãrturarii, fariseii,
stãpâni pe gloata cea umilã,
ei Îi vor cere condamnarea
şi Îi vor sfâşia spinarea

fãrã sfialã, fãrã milã.
Şi-n hohot se vor bucura.
Însã a treia zi, minune,
Cel rãstignit va învia !"