1. Aştept o zi, cuprins de nerăbdare,
Ah, câţi din noi mai aşteaptă oare
Acea zi măreaţă şi slăvită cu haina nepătată sfinţită?
/: Ah câţi din noi mai stau pe metereze
În noaptea cea târzie să vegheze,
Luceafărul strălucitor s-apară
C-aşa ne-a spus Isus că vine iară? :/

2. Azi mulţi creştini au adormit pe cale,
Deşi candele-s aproape goale
Şi flacăra abia mai pâlpâie şi Domnul este gata ca să vie.
/: Ei nu mai bat la porţile îndurării,
Să-şi regăsească liniştea iertării.
De fapte moarte viaţa le e plină,
C-aşa ceva era cu neputinţă. :/

3. Ai lor soldaţi au început să-i bată,
Uitând porunca care le-a fost dată
De la stăpânul cel atotputernic
De la stăpânul mare, cinste, vrednic.
/: Iar cei bătuţi strigau atunci spre Domnul:
Nu ne-ai spus Tu să trăim în iubire,
Dar fraţii noştri ne iau la goană
Măcar că Tu ne-ai dat aceasi haină? :/

4. Dar, în curând, la vremea hotărâtă , o deşteptare ne mai întâlnită
S-ar îngrozi mulţimea nelegiuită
Ce-n beznă şi-n păcate a fost trăită.
/: Şi toţi acei ce au fost scrişi în carte
Vor fi osândiţi după a lor fapte.
Ei n-au venit la Golgota să-şi spele
Păcatele acelea mari şi grele. :/

5. O, fraţi, surori, ce staţi în adunare,
Nu mai e mult şi Mirele apare!
Vă ridicaţi de acum în sus privirea,
Căci iată că se apropie izbăvirea.
/: Vegheaţi mereu, să nu vă prindă somnul!
Poate la prima strajă vine Domnul!
Însă la orice strajă de-ar veni
Noi vrem spre întâmpinare a fi răpiţi. :/