Un bob de viață de-mi mai dai...


Un bob de viață de-mi mai dai
Eu Ție Ți-o închin pe veci,
E ceasul ultim Doamne, stai,
Să nu mă lași singur, să pleci.

Sfârșitul vieții mi-a sosit
Să nu mă lași singur să stau,
Bunuri lumești am dobândit
Aș da tot, de-aș putea să dau. .

Și nemurirea aș cumpăra-o
De s-ar putea lua cu bani
Si veşnicia aș căpăta-o
Căci am strâns mult, în ani și ani...

Acuma însă, -i prea târziu
După o viață-n nepăsare...
Aș mai putea al Tău să fiu
Mi-ai mai putea Tu, da iertare?

Tot am avut pe astă lume
Și faimă, glorie și bani,
Și diplome, și mult renume,
La muncă, am fost ani și ani...

Și-am fost tot timpul ocupat
De toate am fost nesățios.
Zgârcit am fost, prea rar am dat,
Și-am fost mereu orgolios.

Chiar conturi mari eu am în bancă
Dar astăzi, toate eu le-aș da
Dacă aș mai putea odată
Ca să Te am în viața mea.

Și pot să spun că foarte rar
Într-o biserica am pășit
Și-am lăsat câte un mic dar
Dar toate-n grabă și-am fugit...

Că nu vroiam cheful să-mi stric
Să-mi amintesc de jertfa Ta,
Credeam că pot să mă ridic,
Cu bani puteam totul vedea.

Dar toate, până într-o zi
Când boala mi s-a depistat.
Mă-ntreb Doamne, oare ce-ar fi
Pe mine, știu ești supărat...

Nici cu averea mea cea mare
Viața eu n-o pot cumpăra,
Iar vremea să-Ți mai merg pe cale
E scurtă, mă mai poți ierta?

Și lacrimile perna-mi udă
Căci remușcări mă chinuiesc
Dar oare, cine să m-audă?
Mi-e frică din nou că greșesc...

Știu ce urmează și mi-e teamă
Dar ceasul greu tot va veni,
La Domnul trebuie să-I dau seamă
Dar oare, cum mă va primi?

Oare, nu este prea târziu
Privesc spre Tine-ntrebător...
Aș vrea cu Tine ca să fiu,
Milă să ai, fii iertător!

Sunt ca tâlharul de pe cruce
Ce Te-a aflat doar la sfârșit
Lui i-ai promis că îl vei duce
Cu Tine-n cer, căci s-a smerit.

El inima Ți-a dăruit-o
Pe loc în Tine a crezut,
Bun și milos Tu ai primit-o
Și fiul Tău, Tu l-ai făcut.

Ai milă Doamne și de mine,
Și iartă-mi că poți, rătăcirea
Acuma înțeleg prea bine
Mare preț are mântuirea.

Un bob de viață de primesc,
Ca inima să-mi poți vedea,
Plângând în hohote cerșesc,
Ai milă și de viața mea...

Cu Tine la cer să mă duci
Chiar de căința mea-i târzie,
Să nu mă lași, să mă conduci
Să fiu al Tău, pe veșnicie.

Amin

Câmpia Turzii, 30 aprilie 2011