LAZĂR

Plângea Isus de dragul lui,
de mila celor care pier
şi n-au iertarea nimãnui :
n-o recunosc şi nici n-o cer.

Suntem cu toţi într-un mormânt.
Adânc pãcatul ne-a-ngropat.
Dar o scânteie de Cuvânt,
de la Isus, ne-a înviat.

O lume-ntreagã ne-a vãzut.
Isus lucra prin noi minuni.
Dar preoţii nu L-au crezut
şi ne-au fãcut pe toţi nebuni.

Mulţimea merge-n drumul ei.
Dar un alt Lazãr este scos
sub cinici ochi de farisei
de glasul Domnului Cristos.

N-aud şi ei chemarea Lui ?
Vai, cum stau toţi ca un pietroi !
Sã n-ai iertarea nimãnui
e-atât de greu în mari nevoi.

Şi va veni o zi din zãri
când la un glas de-arhanghel sfânt
pe ale cerului cãrãri
zbura-vor Lazãri mulţi pe vânt.

O lume-ntreagã va privi
minunea harului primit.
Dar în zadar se vor cãi
toţi câţi pe Domnul L-au hulit.

Plãtindu-i necredinţei bir,
vor sta mulţi farisei uimiţi
când Lazãrii din cimitir
la cer pe loc vor fi răpiţi.