Călăuzirea Duhului în deciziile vieţii
Romani 8:1-14
1. În fiecare zi suntem confruntaţi cu luarea a sute de decizii.
Unele au efect imediat, altele sunt de lungă durată. Cum luăm aceste decizii? Voinţa este partea din suflet care se ocupă cu luarea deciziilor. Dar nu o face pe cont propriu, ci ea alege dintr-un „meniu” de variante pe cea mai potrivită, pe cea predominantă. Variantele din acest meniu sunt furnizate de
a. Intelect sau gândire
b. Sentiment
c. Conştiinţă, în probleme morale
2. Cum ne călăuzeşte Duhul lui Dumnezeu în luarea deciziilor?
Pasajul citit vorbeşte despre o „ trăire după îndemnurile Duhului”, „călăuzire de Duhul lui Dumnezeu”
a. Ne schimbă mintea (Rom. 12:2), şi putem gândi spiritual; ne schimbă inima, sentimentele, pentru a le face potrivite voii lui Dumnezeu; ne demolează prejudecăţile, ambiţiile, încăpăţânarea şi rebeliunea care fac pe mulţi să ia decizii oarbe.
3. „a trăi după îndemnurile Duhului” înseamnă a-ţi modifica întreg traiul sau viaţa aşa încât să se potrivească voii lui Dumnezeu.
Aceeaşi expresie se găseşte în Gal. 5:16. Umblarea în Duhul nu înseamnă a face o faptă bună din când în când, sau a face parţial ceea ce Dumnezeu vrea, ci înseamnă să perseverezi, să continui să faci ceea ce Dumnezeu vrea în toate lucrurile vieţii, în toate deciziile pe care le iei.
4. Cum putem şti ce decizie vrea Dumnezeu să luăm?
Pentru a discerne voia lui Dumnezeu pentru noi, trebuie să: fim supuşi, nu încăpăţânaţi să studiem Cuvântul lui Dumnezeu, care conţine principii şi îndemnuri pentru orice situaţie (2 Tim. 3:16, 17)
să ne rugăm ca Dumnezeu să ne conducă mintea şi inima prin Duhul Său, aşa încât să discernem voia Sa
5. După ce am luat o hotărâre, am pornit pe o cale, cum ştim că am ales bine, că am luat decizia corectă?
Dacă avem „viaţă şi pace” (vs. 6), adică o relaţie bună cu Domnul şi suntem împăcaţi în inima noastră, am luat o decizie după voia lui Dumnezeu. Pe măsură ce trece timpul, vom primi această confirmare şi din contextul mai larg al vieţii, din situaţiile întâlnite şi din relaţiile cu ceilalţi.
6. Dacă decizia noastră a întristat Duhul lui Dumnezeu, atunci nu vom avea pace.
Părtăşia cu Duhul se va răci, roada se va diminua, viaţa noastră spirituală va avea de suferit, pe drumul pe care am pornit vom întâlni noi şi noi obstacole, Dumnezeu ni se va părea tot mai departe şi va înceta să ne asculte rugăciunile. Faptul că nu urmăm voia lui Dumnezeu ne va fi arătat şi din situaţiile pe care le vom întâlni şi din relaţiile pe care le vom avea.
Copilul lui Dumnezeu va sfârşi zdrobit, copleşit şi se va întoarce la Dumnezeu cu mari regrete şi remuşcări, şi niciodată în viaţă nu va uita lecţia dură învăţată. Pentru a evita astfel de „lecţii”, să luăm aminte la îndemnurile Duhului, să trăim în Duhul, după Cuvântul lui Dumnezeu sau voia Sa, care este „bună, plăcută, desăvârşită”!