Ioan 21:1-14.
Toată noaptea s-au trudit ucenicii să prindă peşte. Dar de ce noaptea? De ce nu s-au dus ziua să prindă peşte, atunci când vizibilitatea este bună, când poţi să găseşti uşor locurile cu peşte ? Răspunsul este cât se poate de simplu! Şi anume, pentru că încă era proaspătă ameninţarea cu moartea, care plutea peste cei ce fuseseră apropiaţi de Mesia, Cel răstignit. Nu trecuseră decât vreo câteva zile de când Domnul Isus fusese vândut, judecat şi răstignit ca un făcător de rele şi ucenicii stăteau încuiaţi în casă de frica iudeilor. Din pricina aceasta, de frica fariseilor, ucenicii au ieşit să pescuiască în timpul nopţii.
Însă, s-au ivit zorile şi ucenicii, unii dintre ei, pescari iscusiţi, nu au reuşit să prindă nici măcar un singur peşte. S-au apropiat de uscat şi erau la o depărtare de aproximativ o sută de metri de ţărm, când ridicându-şi privirile au văzut o siluetă stând pe mal lângă un foc. Această siluetă, stând în picioare şi cu o voce dulce, o voce de Dumnezeu le spune: „Copii, aveţi ceva de mâncare?” Răspunsul este scurt: „NU!”
Este un răspuns venit din inima unui om trudit, flămând, nedormit. Era ucenicul Petru pentru care Domnul se rugase ca să nu i se piardă credinţa. Altădată avea atâtea lucruri de vorbit cu Domnul şi Învăţătorul său, dar acum răspunsul este atât de scurt şi sec: NU! Toată noaptea s-au trudit şi n-au prins nimic... „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins.” Dar, corăbioara era goală, nu aveau nimic să aducă. Trudiţi, nedormiţi, flămânzi; ce putea să fie mai bine venit într-o dimineaţă răcoroasă decât un foc aprins unde să se încălzească şi un mic dejun pregătit pentru ca să-şi astâmpere foamea? Domnul Isus, Cel înviat din morţi, are soluţia pentru toate problemele, El are soluţia pentru toate nevoile tale, El are soluţia pentru toate dorinţele tale.
El, Domnul Isus cunoaşte truda, cunoaşte nevoile, cunoaşte toată starea ta şi toată starea mea. El, Domnul care cunoaşte truda şi eşecul ucenicilor, îi aşteaptă pe ţărm cu pâine caldă şi cu peşte fript pe jăratic. Aici Domnul îi aşteaptă cu căldura focului aprins, dar şi cu căldura inimii Sale de Dumneueu, ca să le dea linişte şi odihnă. „Veniţi la Mine voi cei trudiţi şi împovăraţi şi vă voi da odihnă..” spunea Mântuitorul într-o împrejurare. De data aceasta Domnul Isus Îşi aşteaptă prietenii pe ţărm să le dea speranţă şi înviorare. „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” „Este Domnul!” Ioan recunoaşte pe Cel care trei ani şi jumătate i-a fost Învăţător. Petru, când aude, nu mai stă pe gânduri, îşi ia haina, pentru că era dezbrăcat, şi sare în apă. Nimic, dar absolut nimic nu-l va mai despărţi de Domnul lui. Nici marea, nici munţii, nici înfrângerile, nici eşecurile, nici moartea, nici viaţa nimic nu va mai sta în calea apropierii de Iubitul inimii sale. „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge...” „Chiar şi la moarte...” Am fost slab. M-a învins frica de moarte, dar de astăzi înainte nimic nu mă va mai despărţi de Tine. Domnul se uită spre corăbioara ucenicilor. Îi este milă de ei. Îşi aduce aminte că a făcut pe om din ţărâna pământului. Şi, ce este omul? O frunză-n vânt, un bulgăre fără putere...
„Veniţi de prânziţi.” Doamne, dar n-avem nimic, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic. Am Eu tot ce trebuie. Dacă vă este foame, am Eu mâncare să vă stâmpere foamea. Dacă vă este frig, am Eu foc să vă încălziţi. Dacă sunteţi obosiţi, am Eu odihna de care aveţi nevoie. Astăzi, Domnul Isus, Cel înviat din morţi, Domnul Cel viu în vecii vecilor, este aici în faţa clculatorului.
Te-a aşteptat şi pe tine suflete drag, şi m-a aşteptat şi pe mine cu o masă bogată întinsă pentru noi. Şi ne invită cu aceeaşi dragoste fierbinte: „Veniţi la masă” „Veniţi să cinaţi împreună cu Mine,” zice Domnul. Aici poţi să-ţi astâmperi foamea sufletului tău suflete drag, cu o singură condiţie: să accepţi invitaţia, să răspunzi Chemării Sale. „Vino să cinezi cu Mine, zice Domnul”. Răspunde-I Mântuitorului: Da Doamne vin!
Ieşi din „marea lumii acesteia” nu te lăsa luat de valuri, nu te lăsa copleşit de eşecuri, ieşi la ţărm, pentru că aici Domnul ţi-a pregătit o masă bogată. „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul” Psalmul 34:8. Vino, suflete dragă, să guşti din bunătatea Domnului Isus. Aici ţi-a pregătit adevărata mâncare. „Cine mănâncă trupul meu, zice Domnul, va trăi în veac, acela are are viaţa. Aici vei găsi, la masa Domnului, adevărata băutură, care este Sângele Sfânt al Mielului lui Dumnezeu. „Cine mănâncă trupul Meu, şi bea Sângele Meu, are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Zice Domnul în Ioan 6: 54-55. „Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi Sângele Meu, este cu adevărat o băutură.” „Cine mănâncă trupul Meu, zice Domnul, are viaţa, dar cine nu mănâncă nu are viaţa.”
Vino astăzi, suflete drag, la masa Domnului, nu-L refuza pe Fiul lui Dumnezeu. Nu-L refuza pe Cel ce şi-a dat viaţa pentru tine. Ucenicii au ascultat de glasul dulce al Mântuitorului, au aruncat mreaja după Cuvântul Lui şi au prins aşa mare mulţime de peşti încât nu mai puteau trage mareaja la ţărm. Tot aşa sunt binecuvântările pentru cei ce ascultă de glasul Domnului Isus. Pentru că glasul Său este un miracol în sine. El este plin de hrană spirituală tot aşa cum mreaja ucenicilor era plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari.
Vino la masa Domnului! Citeşte Scriptura pentru că fiecare Cuvânt este o hrană şi un medicament pentru sufletul şi trupul tău. Amin.