Cea mai veche boala de ochi



"Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului." Geneza 2:9

Cu adevarat Dumnezeu creeaza util dar, ca estet desavarsit si observator atent al sufletului uman, El creeaza intotdeauna frumos. Pamantul a lasat sa se nasca din el pomi intai frumosi si apoi buni... De fapt, orice specie vegetala care ar fi putut sa slujeasca nevoilor dar si incantarii ochilor, placerii omului, a fost creata si pusa la dispozitia lui. "Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi placuti la vedere si buni la mancare..."
O asemenea perfectiune ce astazi nu ar putea fi ignorata de nici un ochi de pe pamant, a fost atat de usor uitata de Eva. Circumstantele caderii Evei formeaza un etern paradox pentru mintea moderna pentru ca, dragul meu, Eva nu cedeaza ispitei diavolului in forma in care ea a fost ticluita ci mult mai simplu si mai de neinteles. Eva nu-si doreste, intr-un spirit de razvratire impotriva lui Dumnezeu, sa cunoasca binele si raul intr-atat cat sa fie asemenea Creatorului! NU! Ci Eva vede ca "pomul era bun de mancat si placut de privit"... si acestea sunt criteriile primare care o determina sa accepte nebunia ca intr-adevar "e de dorit ca sa deschida cuiva mintea"!
Si totul se intampla intr-o lume pe deplin placuta la vedere si buna pentru om. De ce oare printre toti acei pomi "placuti la vedere" sa-l aleaga tocmai pe cel ce avea sa-i aduca blestemul cunostintei raului? De ce printre toti pomii atat "buni la mancare" sa-l aleaga tocmai pe cel ce avea sa-i aduca gustul mortii? De ce a ascultat? De ce o asemenea dorinta? De ce?!... Probabil din aceleasi motive pentru care pacatul meu si al tau pare uneori de neexplicat. Pare... pentru ca exista o unica si dureroasa explicatie. Pacatul a intrat si va continua sa existe in lume cat timp ochii nostri obositi de Dumnezeu vor privi departe, suficient de departe de El incat sa orbeasca...