SCRISOARE CĂTRE EFES

Apoc. 2.1-7

Cel ce ţine şapte stele
şi întregul Univers
îţi trimite o scrisoare
ţie, înger din Efes !

Domnul sfânt, Lumina lumii,
Mielul cel înjunghiat,
Se gândeşte-acum la tine
dupã ce te-a cercetat.

El Se plimbã printre cele
şapte sfeşnice arzând
şi-ţi cunoaşte osteneala,
zelul, fapta şi-orice gând.

Da, Eu îţi cunosc rãbdarea,
tot ce-n lume-ai suferit;
pentru-a Mea Împãrãţie
tu de chin nu te-ai ferit.

Ştiu, ai pus la încercare
solii falşi, lãudãroşi,
şi nu i-ai gãsit apostoli
ci doar nişte mincinoşi.

Însã vina ta cea multã
este cã nu ai rãmas
în iubirea clocotindã
ce-o aveai în primul ceas.

Unde-ai fost - adu-ţi aminte -
pe ce treaptã, cât de sus !...
Şi acum în ce abisuri
nevegherea te-a adus.

Te întoarce cu cãinţã
la iubirea cea dintâi
dacã nu vrei fãrã sfeşnic
şi în beznã sã rãmâi.

Nu-i destul sã negi pãcatul,
sã-l condamni cu-adânc dispreţ,
dacã dragostea cereascã
n-are pentru tine preţ.

Cel ce biruie în lume
pofta prin Cuvântul Meu
va mânca din Pomul Vieţii
Raiului lui Dumnezeu.