Mulţi muritori fericesc pe cei bogaţi, dar bogăţia nu dă fericirea dorită. Cresus, regele Lidiei, arătând lui Solon, înţeleptul grec, bogăţiile sale, îi zise: "Vezi, eu sunt cu adevărat fericit!" Solon însă i-a zis: "Să nu numim pe nimeni fericit înainte de moartea lui". Nu a trecut mult timp şi Cresus a căzut prizonier în mâinile lui Cir. Acesta 1-a osândit să fie ars pe rug. De pe rug Cresus a strigat: "O, Solon, Solon!" - Atunci Cir a oprit să i se pună focul şi a cerut lui Cresus să explice de ce a strigat pe Solon. După ce i-a istorisit întâmplarea, Cir a zis: "într-adevăr, netemeinice şi deşarte sunt toate lucrurile de sub soare". Cresus a fost lăsat în viaţă, dar marea lui bogăţie nu 1-a fericit, căci mulţi ciobani din acea vremea au cântat din fluier lângă oiţele lor şi n-au avut parte de frământările, luptele şi necazurile lui.