"Apocalipsa" Vechiului Testament - Cartea lui Daniel
Cele patru fiare
-Capitolul 7-
Sursa: www.loribalogh.ro
www.resursebiblice.ro
Prima parte a Cartii lui Daniel- cea istorica- s-a incheiat odata cu capitolul 6. Prin evenimentele relatate si prin caracterele descrise, aceasta prima parte a cartii este una deosebit de atractiva si instructiva, atat pentru copii, cat si pentru tineri si adulti.
Incepand cu capitolul 7, intram intr-o zona mai dificila, dar deosebit de fascinanta pentru un om care iubeste studiul Cuvantului lui Dumnezeu. Este vorba despre partea profetica a Cartii lui Daniel, cea care ne desfasoara, ca pe un ecran panoramic, istoria omenirii, incepand cu vremea in care a trait autorul si pana la revenirea in glorie a Mantuitorului.
Daca in primele sase capitole ni s-a aratat ce fel de caracter trebuie sa avem pentru a fi placuti lui Dumnezeu si pentru a trece cu bine de criza finala a omenirii, ultimele sase capitole ne vorbesc despre natura acestei crize si despre continutul ei.
De acum inainte ni se va servi o “hrana mai tare”, unii fiind ispititi sa se descurajeze in studiu, atunci cand vor auzi de atatea date istorice, de o multime de simboluri profetice, de numeroase evenimente trecute si viitoare din lumea politica si religioasa. Unii se vor gandi, probabil, ca aceste lucruri ii depasesc si vor refuza masa Evangheliei. Pentru acestia doresc sa subliniez cateva lucruri:
1. Daca Dumnezeu, in intelepciunea Lui, a considerat ca e bine sa existe aceste lucruri in Cuvantul Sau, inseamna ca ele sunt importante pentru noi. Faptul ca aceste profetii, aparent greoaie si de neinteles, exista, reprezinta o reala provocare pentru o minte insetata si flamanda dupa adevarul divin.
2. Domnul Isus, in memorabila Sa predica pe care o putem citi in Matei 24, aminteste o singura carte a Vechiului Testament- Cartea lui Daniel. Mai mult dacat atat, El aminteste o sintagma -“uraciunea pustiirii”, pe care o gasim in cea de-a doua parte a cartii-in partea sa profetica(Cap. 8 si 9 ).“De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a scris proorocul Daniel, asezata in locul sfant- cine citeste sa inteleaga” Matei 24, 15
Daca Mantuitorul Insusi ne indeamna sa citim acesta a doua parte a Cartii lui Daniel, de ce nu am studia, cu rugaciune si umilinta, aceste uimitoare profetii scrise cu mai bine de doua milenii si jumatate in urma! Va asigur ca binecuvantarile pe care le vom primi in urma acestui studiu vor intrece toate asteptarile.
Daca vom constata ca nu am retinut toate datele istorice, toate numele de imparati si multimea evenimentelor relatate, sa nu ne descurajam! Castigul acestui studiu nu consta in memorarea de date istorice, sau in acumularea de informatii, ci in dobandirea unei viziuni profetice asupra evenimentelor petrecute in desfasurarea istoriei omenirii. Cand vom intelege ca nimic nu se intampla in lume fara aprobarea cerului, cand vom dobandi certitudinea ca Dumnezeu este pe tronul universului si ca El va conduce toate evenimentele spre un final glorios si cand Il vom descoperi pe Mantuitorul in tablourile profetice ale cartii, acesta va fi adevaratul castig al celor ce studiaza aceasta carte, pe drept supranumita “Apocalipsa Vechiului Testament.”
Cartea lui Daniel este asemenea unui computer care inmagazineaza o multime de informatii. Cel care lucreaza cu computerul nu trebuie sa stie tot ce e inmagazinat in el, insa el va sti la orice ora din zi sau din noapte unde sa caute o anumita informatie de care are nevoie.
Cap. 7 al Cartii lui Daniel este un lant profetic care merge paralel cu visul profetic al lui Nebucadnetar, dar mult mai dezvoltat. De ce foloseste Dumnezeu metoda repetitiei in profetie?( Apocalipsa are si ea trei lanturi profetice paralele ) Iata cateva motive:
1. Repetarea unui anumit adevar in Biblie semnifica faptul ca lucrul acela este hotarat din partea lui Dumnezeu ( Geneza 41, 32 ).
2.Repetitia are rolul sa ne fixeze mai bine in minte un anumit adevar.
3. Atunci cand Domnul repeta o anumita profetie, El o face dezvoltand-o si prezentandu-ne mereu alte si alte fatete ale adevarului. De ex. cap. 2 al cartii ne prezinta o succesiune a imperiilor lumii din punct de vedere politic, dupa cum era interesat Nebucadnetar. Cap.7 ne prezinta aceeasi succesiune de imperii, insa privite din punct de vedere religios, asa cum avea nevoie Daniel si poporul lui Dumnezeu din toate timpurile. Fiecare lant profetic ne ofera alte amanunte importante, ele completandu-se reciproc.
Sa intram, cu ajutorul Duhului Sfant, in marea aventura a descifrarii mesajului profetic din cap. 7!
Daniel 7, 1: Este vorba de anul intai al domniei lui Belsatar, adica 553- 552 i. Hr., la noua ani dupa moartea marelui Nebucadnetar. La acea data Daniel era in varsta de aproximativ 70 ani. Intelegem din acest prim verset ca Daniel a scris doar lucrurile importante ale viziunii, fara detalii nesemnificative.
Daniel 7, 2: “Marea cea mare”
Unii comentatori sustin ca “marea cea mare” este Marea Mediterana, caci, argumenteaza ei, toate imperiile amintite in profetia din cap. 7 au avut legaturi cu ea:
-Babilonienii i-au cucerit tarmul estic.
-Persii sperau sa aibe suprematia asupra apelor ei.
-Grecii si romanii au intrat in istorie de pe apele ei.
Cu toate acestea, in profetie avem de-a face cu simboluri. Cheia acestor simboluri se gaseste in Biblie, conform principiului ca Biblia se interpreteaza pe sine insasi.
Ce simbolizeaza apele in Biblie? Cheia acestui simbol se afla in Apocalipsa 17, 15:“Apele pe care le-ai vazut… sunt noroade, gloate, neamuri si limbi.” Asadar, apele reprezinta natiunile lumii. Atunci cand “apele” sunt linistite, ele ne vorbesc despre pace. Cand “apele” sunt framantate de vanturi, ele ne vorbesc despre razboi.
Daniel 7, 3: “Si patru fiare mari au iesit din mare, deosebite una de alta.”
Imagine ape care o vede profetul Daniel este aceea a patru fiare mari care ies, nu dintr-o apa linistita, ci din marea cea mare framantata de cele patru vanturi. Daca apele simbolizeaza in Biblie multimi de oameni- popoarele lumii si daca apele framantate de vant inseamna razboaie, atunci, in mod firesc, ce pot sa insemne cele patru fiare iesind din apele infuriate ale marii?
Cheia simbolului o gasim chiar in explicatia data de inger lui Daniel- versetul 17:“Aceste patru fiare mari sunt patru imparati care se vor ridica pe pamant.” Patru imparati, sau mai corect, patru imparatii ( In visul lui Nebucadnetar din cap. 2, diferitele metale care alcatuiesc chipul uman reprezinta patru imparatii, nu patru imparati! Cap. 7 fiind un lant profetic paralel cu cap. 2, este firesc sa mergem pe aceeasi linie- succesiunea a patru imperii, nu a patru imparati oarecare ).
Folosirea animalelor ca simboluri ale unor imparatii este ceva obisnuit in Biblie ( vezi Ezechiel 29, 3: Egiptul este asemanat cu un crocodil; Isaia 27, 1: Babilonul este asemanat cu o creatura misterioasa numita leviathan, Egiptul-cu balaurul de langa mare, iar Asiria- cu sarpele, etc ).
Ce ne sugereaza notiunea de “fiara”? Sa ne imaginam ca Dumnezeu ar fi putut folosi , ca simboluri si alte animale: oaia, calul, porumbelul, soarecele, etc. Totusi, in contextul acestei profetii, El foloseste simbolul unor “fiare mari”, ceea ce ne spune ceva important in legatura cu natura acestor imparatii care urmau sa se ridice pe arena istoriei. O fiara ne sugereaza ideea de violenta, putere si intoleranta. O fiara nu suporta in vecinatatea sa un alt animal. Aceasta ne spune mult cu privire la natura imperiilor care urmau sa se ridice.
Trebuie sa subliniem si un alt amanunt important: Fiarele din viziunea lui Daniel erau deosebite una de alta. Din mare nu au iesit patru lei, sau patru ursi, sau patru leoparzi, ci au iesit patru fiare mari deosebite. Aceasta inseamna ca fiecare imperiu care urma sa apara pe scena lumii urma sa aiba specificul propriu, sa aiba un teritoriu deosebit, o cultura deosebita, obiceiuri deosebite.
Daniel 7, 4: Prima fiara-leul innaripat cu aripi de vultur. Este simbolul perfect pentru Imperiul Neobabilonian ( 605- 538 i.Hr. ).
Ne aducem aminte ca in cap. 2, in visul lui Nebucadnetar, acest imperiu era simbolizat prin capul de aur. Dupa cum aurul este regele metalelor, leul –regele animalelor si vulturul- regele pasarilor, la fel Imperiul Babilonian , mai ales sub domnia lui Nebucadnetar, a fost cel mai maret si plin de slava imperiu din cate au existat.
In cartile profetice ale Vechiului Testament gasim dese referiri la Babilon, fiind asemanat cu un leu sau cu un vultur ( Ieremia 4, 7; 30, 44; 49, 19.22; Habacuc 1, 8; Ezechiel 17, 3. 12 ).Simbolul acesta nu e ales la intamplare de Providenta divina, deoarece in Babilon existau multe opere de arta reprezentand leul innaripat. “Calea Victoriei” din Babilonul de alta data era strajuita de ziduri pe care erau zugraviti lei cu aripi de vultur.
Leul simboliza puterea imperiului, iar vulturul- viteza cuceririlor militare. Cu toate acestea, aceasta imparatie urma sa sufere o schimbare a naturii sale, porivit profetiei din cap. 7, 4: smulgerea aripilor, ridicarea in picioare si dobandirea unei inimi omenesti. De fapt, a doua parte a versetului 4 ne reda in simboluri, pe scurt, ceea ce am studiat in cap. 4, in legatura cu visul lui Nebucadnetar si umilirea sa.
Spre sfarsitul domniei sale, Nebucadnetar a terminat constructiile importante din Babilon: cele 53 temple, cele 955 sanctuare mai mici, gradinile suspendate, cele doua palate regale si zidurile uriase ale cetatii. In a doua parte a domniei lui, Nebucadnetar a schimbat sabia cu mistria, ocupandu-se mai mult de constructii decat de cuceriri militare. Dupa visul relatat in cap. 4 si experienta trista care i-a urmat, Nebucadnetar s-a schimbat radical. Din omul ambitios si razboinic, crud si lacom de putere, el a devenit un om smerit, cu o inima calda si preocupata de binele supusilor sai.
Urmasii sai la tron nu au fost nici ei niste razboinici. Evil Merodac, fiul lui Nebucadnetar, l-a eliberat pe Ioiachin din inchisoare ( fapt relatat de Biblie ), dovedind o inima de om, nu de fiara. In ceea ce-l priveste pe Nabonid, ultimul imparat, acesta a fost un imparat pasnic, preocupat mai mult de teologie, filozofie si cultura, decat de cuceriri militare. El s-a retras la Tema, in pustiul Arabiei, lasandu-l pe tronul Babilonului pe fiul sau Belsatar in calitate de coregent.
Inima de om, sugerand sensibilitate, umanitate, intelegere, compasiune, dar si slabiciune, ne vorbeste clar despre schimbarea naturii acestui imperiu, in scurta dar glorioasa sa existenta.
Daniel 7, 5 : A doua fiara- ursul care statea intr-o rina, avand trei coaste in dinti.
Aceasta a doua fiara, deosebita de prima, este simbolul celui de-al doilea imperiu ce trebuia sa intre pe scena istoriei- Imperiul Medo- Persan ( 538- 331 i.Hr. ). Prin comparatie cu leul, ursul este un anumal mai putin maiestos si mai greoi. Acesta ne vorbeste despre natura celui de-al doilea imperiu, inferior Imperiului Babilonian in ce priveste bogatia, slava si maretia.
Faptul ca ursul medo- persan este vazut stand intr-o rina este interpretat diferit de comentatorii profetiilor lui Daniel. Unii sugereaza ca aceasta este imaginea unui urs culcat pe o parte caruia i se porunceste sa se scoale si sa manance multa carne. Aceasta ar corespunde perfect naturii Imperiului Medo- Persan care, la inceput, nu a avut caracterul violent si expansiv pe care-l vedem cub domnia lui Cirus. Alti comentatori sustin ca sederea intr-o rina simbolizeaza caracterul dualist al imperiului, el sprijinindu-se mai mult pe forta persana decat pe cea a mezilor.
Acelasi caracter dualist al Imperiului Medo- Persan l-am intalnit si in visul lui Nebucadnetar din cap. 2, prin simbolul pieptului si al celor doua brate de argint si, de asemenea, il vom intalni din nou in cap. 8, prin berbecele cu doua coarne.
Cele trei coaste pe care ursul le are in dinti reprezinta principalele trei teritorii cucerite de medo- persi: Babilonul, Lidia si Egiptul.
“Scoala-te si mananca multa carne” este o expresie care ne sugereaza lacomia acestui imperiu in ceea ce priveste cuceririle. Persii nu s-au multumit cu teritoriile din Asia Mica si Orientul Apropiat, ei incercand sa cucereasca si teritorii din Europa. Au fost insa opriti de greci in luptele de la Salamina, Termopile si Maraton. Cruzimea mezilor si persilor este redata de Isaia in cap. 13, 17 si 18.
Daniel 7, 6 : A treia fiara- pardosul cu patru aripi si patru capete
Este un simbol perfect pentru Imperiul Greco- Macedonean, sub domnia lui Alexandru Macedon ( 331- 168 i.Hr. ). Pardosul ( leopardul sau pantera ) este un animal recunoscut pentru viteza de atac. Pentru a intari ideea de viteza, inspiratia l-a inzestrat pe acest animal iute si abil si cu patru aripi ( de ce oare nu doua? ).
Istoria confirma corectitudinea acestui simbol, deoarece, in mai putin de un deceniu, Alexandru Macedon a cucerit teritorii imense, dand nastere celui mai intins imperiu cunoscut in lume. In anul 334 i.Hr., Alexandru trece Helespontul in Asia Mica cu doar 35000 soldati si provizii doar pentru o luna. In scurt timp el cucereste Tirul, Palestina, Egiptul, Mesopotamia, apoi trece Indul si cucereste o parte din India. Deoarece trupele refuza sa inainteze, Alexandru e nevoit sa se intoarca la Babilon, pe care il declara in anul 323 i.Hr. capitala Imperiului Macedonean. In acelasi an, dupa o serie de betii si petreceri, bolnav de friguri, Alexandru Macedon se stinge ca o cometa, lasand in urma un imperiu imens, dar fara urmasi.
Dupa cativa ani de framantari si lupte pentru putere, timp in care intrega familie a lui Alexandru piere, imperiul este impartit intre patru din cei mai puternici generali ai sai:
- Ptolemeu ia Egiptul
- Seleuc ia Siria si Babilonul
- Lisimah ia vestul Asiei Mici si Tracia
- Casandru ia Grecia si Macedonia.
Acestia reprezinta cele patru capete ale pardosului.
Daniel 7, 7: A patra fiara- “o fiara nespus de inspaimantatoare”
Incepand cu versetul sapte intra in scena o noua putere politica- Roma pagana ( 168 i.Hr.- 476 d.Hr ).
Putem afirma ca aici se afla centrul de greutate al cap.7, deoarece tot ce a fost scris in primele sase versete nu este decat o introducere la prezentarea celei de-a patra fiare. Este vorba de o putere cu totul deosebita de imperiile anterioare, atat de deosebita incat Providenta divina nu a gasit un corespondent in randul animalelor cunoscute.
Prin ce a fost Imperiul Roman deosebit fata de imperiile care l-au precedat?
1. Roma avea o conducere si o constitutie republicana, spre deosebire de imperiile anterioare care erau monarhii. Ea si-a pastrat constitutia republicana chiar si in periada in care a fost condusa de imparati. De asemenea, Roma a pastrat Senatul, in aceeasi perioada.
2. Roma era deosebita prin legile sale, prin viata economica si politica.
3. Imperiul Roman a fost cel mai inversunat oponent al poporului lui Dumnezeu. Sa nu uitam ca Insusi Mantuitorul a fost rastignit sub stapanirea romana, iar crestinii au cunoscut cele mai sangeroase persecutii sub aceeasui stapanire.
“Avea niste dinti mari de fier”. Prezenta fierului ne trimite la visul lui Nebucadnetar din cap.2 al Cartii lui Daniel, in care Roma este simbolizata prin cele doua picioare de fier. Faptul ca dintii acestei fiare sunt de fier ne sugereaza puterea de distrugere pe care urma sa o aibe aceasta noua putere politica in ascensiune.
“Sfarama si calca totul in picioare.” Pana la inceputul erei crestine, Roma distrugea totul in calea sa, chiar si cladirile noi. Romanii sperau sa aduca pacea in urma lor, insa pacea romana insemna ruina si moarte. Cei care scapau cu viata in urma luptelor erau luati prizonieri si erau apoi dati la fiare in arenele romane, sau erau pusi sa lupte cu gladiatorii. Colosseum-ul din Roma este si astazi o marturie a spiritului violent si salbatic pe care l-a cutivat Imperiul Roman fata de popoarele subjugate.
Anul 168 i.Hr. este considerat anul de inceput al puterii romane, caci in urma luptei de la Pydna, romanii au pus capat hegemoniei macedonene.
“Cele zece coarne” ale acestei fiare inspaimantatoare sunt echivalentul celor zece degete de la picioare ale chipului din visul lui Nebucadnetar. In Biblie, cornul este un simbol al puterii, fie ca este vorba de o putere politica, fie una religioasa ( vezi 2 Cronici 18, 10 ). Cele zece coarne, asemenea celor zece degete ale chipului de om din vis, reprezinta zece puteri politice, zece regate care s-au desprins din acest imperiu, dupa caderea Imperiului Roman de Apus in anul 476 d. Hr.
Inainte de a trage cateva concluzii in legatura cu aceasta prima parte a cap. 7, doresc sa fac o observatie: In afara de imperiile prezentate de profetia biblica au exista si alte puteri politice remarcabile in istoria omenirii. Trebuie sa intelegem un lucru foarte important si anume ca Biblia nu isi propune sa ne prezinte o istorie universala exhaustiva. Rolul Bibliei este cu totul altul: acela de a ne invata stiinta mantuirii. Prin urmare, Biblia ne aduce in prim plan doar acele puteri politice si religioase care au avut o legatura si un rol in viata si lucrarea poporului lui Dumnezeu din toate timpurile. Daca profetia vorbeste despre Babilon, aceasta se intampla pentru ca Babilonul a fost cel care l-a dus in robie pe Israel, timp de 70 ani. Daca Biblia vorbeste despre Medo- Persia, o face deoarece aceasta putere politica a dat dectretul de rezidire a Templului si a Ierusalimului. Daca este prezenta Grecia lui Alexandru in profetie, aceasta se intampla deoarece grecii au fost cei care i-au persecutast pe iudei, incercand o elenizare fortata, mai ales pe vremea lui Antioh Epifanul. Si daca Roma e si ea prezenta in profetie, este pentru ca sub sceptrul ei a fost rastignit Insusi Mantuitorul si a fost purtata o campanie salbatica impotriva urmasilor Lui.
Concluzii: Succesiunea imperiilor din cap.7 ne arata inca odata cat de desarta este slava dupa care umbla oamenii. “Sic transit gloria mundi”- “Asa trece slava lumii “ Pe pamantul nostru toate sunt trecatoare: imperiile, puterea, viata, bogatia, slava. Un singur lucru ramane vesnic si pe acesta il cere Dumnezeu de la noi- un caracter demn de a mosteni slava Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu.
Domnul ne provoaca sa urmarim aceasta realizare. Vom accepta acesta provocare?
Lori Balogh