Altarul de inchinare a multor oameni a devenit "masa sfântă a crasmei". Dimineaţa rugăciune, seara rugăciune şi uneori închinarea la asfalt... "Impărtăşirea" cu paharul şi "mărturisirea" vorbelor de duh, stau la loc de cinste în sufletele şi minţile acelora care aleg să-şi petreacă timpul şi să-şi cheltuie veniturile pe nimicuri !!!
Aşa e şi cu cei mai tineri: în zilele de sărbătoare (Crăciunul, Paştele etc.), locul de "închinare" devine clubul, discoteca, barurile, terasele sau străzile, locuri în care "cucernicia" şi "duhovnicescul "are iz de fum, sete de alcool, dorinţa de drog, dansatori dezbrăcaţi şi "mesaje spirituale" amestecate cu limbaj trivial şi cu foarte mult zgomot care se vrea a se numi muzică.

Oare aşa se închină omul azi? Nu toţi aleg acest mod de "slujire", însă chiar şi acolo unde locul de închinare este special creat pentru acest fapt, alte realităţi moderne îndepărtează cugetul şi inima de la rugăciune şi Cuvânt: telefoanele pe care le folosim în timpul slujbei, discuţiile lungi ce nu au legătura cu conţinutul liturghiei, comerţul din curţile şi interiorul lăcaşurilor de cult, chiar în zilele de sărbătoare etc...

Nu îmi permit să dau o judecată de valoare asupra acestor semeni, şi nici nu pot crede că lucrurile vor fi aşa cum le gândesc, ideale, cu toate că le doresc, însa îmi este teamă că dacă acest neam nu se va trezi la timp, va decade moral aşa cum nu a făcut-o niciodată. Iar niminicia acestui popor va veni tocmai din gândurile şi alegerile lui, care în final, îi va aduce în general amorţirea, încetinirea şi moartea spirituală.

http://faptesicredinta.blogspot.com/2010/06/altar-de-inchinare.html