Mă lupt cu morile de vânt


Şi iată-mă din nou aşa cum mi-am dorit
Liberă fără dogme-mi ziceam în sinea mea
Spre o viaţă mai lejeră credeam că am păşit
Amar m-am înşelat căci nu a fost aşa

La locul meu de muncă nimic nu s-a schimbat
Ba, mai dispreţuită-mi părea că sunt acum
Unii ziceau "şi asta, de secte s-a lăsat"
Şi mă priveau suspect şi îşi vedeau de drum

Ba râdeau pe la colţuri şi vorbe deocheate
Spuneau pe seama mea, mereu am auzit
Mi-am pierdut din prestigiu şi tot mai încurcate
Problemele în viaţă mereu s-au înmulţit

Sistemul ce-l trăiam se facea tot mai dur
Şi greutaţi veneau ca un puhoi pe noi
Nu mă gândeam s-ajung ca lipsuri să îndur
Şi-n loc să progresez, mergeam tot înapoi

Iar în familia mea părea totu-ncurcat
Dar omul ce mi-ai dat persevera mereu
Eu L-am respins pe Isus şi El s-andepărtat
Dar soţul meu cerea, mila lui Dumnezeu

În rugăciuni curate mereu îl auzeam
Cum cerea îndurare şi milă pentru noi
Nu mai puteam să-ndur şi-n lacrimi izbucneam
Ce bine ar fii fost să dăm timpu-napoi.

Nu eram împacată şi-n suflet mă durea
Faptul că Te-am trădat şi am fugit de Tine
Şi mă simţeam un "nimeni", ştiam că ai putea
Să mă distrugi, să mor, să faci ce vrei cu mine

N-am găsit mulţumirea aşa cum am crezut
În lume nu eram, cu fraţii nici aşa
Cea mai nefericită fiinţă m-am făcut
Dar asta meritam, era doar vina mea

Copiii mei pe rând şi ei au fost luaţi
Şi încercati şi ei de valurile vieţii
Pe rând tot câte unul, trădati şi înşelaţi
Dar, toate le puneu pe seama tinereţii

Eu ştiam adevărul, ştiam că am trădat
Şi asta-i consecinţa celor ce fac ca mine
Din casa noastră Domnul, puţin s-andepărtat
Răul ne-a invadat, în loc să trăim bine

În loc să fiu cu fraţii să merg la adunare
Copiii mei să fie în Casa Ta mereu
M-am despărţit de Tine, am ales lumea mare
Acum trag consecinţe, păcatul e al meu

Nu Tu ai fost acela care m-a părăsit
Chiar dacă mai cădeam, Tu tot ma ridicai
Eu am fost cea mai laşă, de Tine am fugit
Dar şi aşa te rog, Doamne milă să ai

Să nu îmi iei copiii căci asta o poţi face
Gândul c-ar fii posibil, mereu mă îngrozeşte
Tu Doamne ştiu că poţi, inima mea întoarce
Nu mă lăsa să pier, mă iartă, mă păzeşte

Eu prin cuptor în flăcări mereu eram trecută
Şi ca un val puternic venea nenorocirea
Iar când toate treceau eu rămâneam tăcută
Ştiam c-am căpătat prin Tine izbăvirea

Cu cât erai mai bun, mai binevoitor,
Cu atât eu mă simţeam mai jos, mai umilită
Ştiam că Tu eşti mare şi eşti învingător
Tu, mai aveai răbdare şi aşteptai căinţă

Şi am pierdut războiul cu propria mea armă
Tu m-ai învins, dar blând mi-ai arătat iubire
Eram ca şi un vas frumos dar ce se sfarmă
Am fost în mana Ta dar mi-ai avut de ştire

Când eram prea-ncercată şi Te simţeam pe Tine
Cum vrei ca să mă scoţi din tot ce e mai rău
Fiori de neputinţă simţeam că trec prin mine
Şi în genunchi cădeam, plângând, o Domnul meu

În nopţi de frământare când somnul nu venea
Şi vedeam episoade, pe care le-am trăit
Mă întrebam mereu, mă vei putea ierta ?
Aş mai putea să fiu copilul Tău iubit ?

Când eram lângă Tine eu eram mulţumită
Chiar, de aveam puţin pe masă la copii
Când Ţie mă rugam şi eram fericită
Şi în genunchi cădeam, pentru a-Ţi mulţumi

Un vierme amărât care spurca pământul
Aşa mă simt acum, faţă de slava Ta
Pe Tine Te-am trădat , am călcat jurământul
Dar, nu pot să trăiesc fără iubirea Ta.


va urma

Câmpia Turzii, 9 iunie 2011