Un hoţ furase într-o noapte o vacă de la un om sărac, dar bun credincios. Era singura lui vită cu care muncea şi de la care avea lapte pentru copii. Vaca avea un clopot legat la gît. Hoţul o duse la el în grajd. Era convins că nimeni nu 1-a văzut. El s-a dus să se culce, dar clopotul de la gîtul vacii îl auzea că sună mereu. Temîndu-se că va fi descoperit, s-a sculat din pat şi s-a dus în grajd. Vaca stătea liniştită, dar clopotul suna necontenit. Ca să nu mai sune, el luă un şomoiog de paie, îl vîrî în clopot şi plecă să se culce. Dar îl auzi din nou. Enervat, se sculă iarăşi, se duse la grajd, desfăcu cureluşa cu clopotul de la gîtul vacii, îl înfăşură în nişte cîrpe, îl duse înăuntru şi-1 ascunse sub pat. Acum credea că poate să doarmă liniştit. Abia îşi puse capul pe pernă şi auzi din nou clopotul. Spumegînd de furie, sări din pat, luă clopotul se duse în capătul grădinii şi îl îngropa acolo. Spera că acum va putea dormi în pace. Dar cum puse capul jos şi auzi clopotul care suna cînd ameninţător a alarmă, cînd tînguitor. Ce mai putea face? După ce se gîndi puţin, se duse de luă clopotul, îl puse la gîtul vacii şi o duse înapoi acasă înainte de a se face ziuă. Din acea clipă, clopotul încetă să mai sune.
în fiecare din noi există o conştiinţă ce ne mustră ori de cîte ori facem ceva rău.