Visul care se repetă


Ştiu eu Te-am părăsit, prin toate am trecut
Şi am gustat amarul întreg de pe pământ
M-am lăsat păcălită de cel rău şi-am crezut
C-am să răzbesc doar eu şi acuma unde sunt ?

Şi toate le-am plătit pe rând tot câte una
Satan m-a atacat în tot ce se putea
Acum dacă mi-ar da chiar soarele şi luna
Nimic din ce-mi oferă nu aş mai accepta

Am revăzut himera, iluzia deşartă
Ce m-a făcut să plec de lângă Domnul meu
Cad în genunchi plângând Isuse bun mă iartă
Vreau să fiu iar cu Tine oricât mi-ar fii de greu

Chiar de mă pui în probe de săbii şi de foc
Ţie mă voi ruga ca să Îmi dai putere
Să mai fiu fără Tine eu nu aş vrea deloc
Alină-mi suferinţa, alină a mea durere

Şi mii de întrebai îmi năpădesc gândirea
Oare mă poţi ierta, mai vrei să mă primeşti ?
Ai mai putea din nou să Îmi accepţi iubirea
Să fiu iar fericită şi Tu să mă iubeşti?

Mă obseda un vis ce chiar des îl visam
Eu, într-o gară mică care părea pustie
Parcă stăteam acolo şi ceva aşteptam
Era un tren de noapte, ce trebuia să vie

Era ultimul tren ce mai trecea prin gară
De nu urcam în el, altul nu mai venea
Şi mă gândeam Isuse putea-voi oare iară
Chiar şi-un vagon la urma ca să-l pot apuca ?

Târziu, în noaptea neagră se văd lumini pe şine
Eu tremur îngrozită, singură-nfricoşată
Este ultimul tren ce acuma doar mai vine
Dacă mă pot urca simt că voi fii salvată

Îmi tremura tot trupul, mintea mi-e concentrată
Trenul ajunge-n gară dar parcă nu se-opreşte
Nu-i nimeni pe peron şi nimeni nu aşteaptă
Mă vede cineva...şi trenu-ncetineşte

Mi-adun toată puterea şi alerg disperată
Inima-n piept mi-aud, simt că mă prabuşesc
Daca îl pierd acum nu-l mai prind niciodată
E ultimul vagon...scara, o nimeresc

Şi cad pe pardoseala de lemn negiluită
E ultimul vagon, din trenul mântuirii
Cu gura-n lemnul aspru eu plâng, sunt fericită
Este ultimul ceas, e ceasul izbăvirii

Ca hoţul de pe cruce care+n ultimul ceas
Pe Domnul L-a aflat şi pe loc L-a primit
Vremea-i atât de scurtă doar clipe au rămas
Harul va fii luat, totul va fii sfârşit

Ştiam ce-nseamnă visul, am înţeles pe loc
Isus al meu iubit încă mă aştepta...
Eu trebuie să las totul, să nu regret deloc
Ochii să-ndrept spre ceruri să am iertarea Sa

Iar uneori credeam că poate n-are rost
El, nu mă va ierta pentru că L-am trădat
Mă frământam plângând ţineam câte un post
Domnul nu răspundea, parcă n-a ascultat

Ba auzeam o voce care-mi spunea şoptit
Să-mi văd de viaţa mea căci nu pot fi iertată
Nu voi primi răspuns, degeaba m-am smerit
Şi nu voi fi iertată de Domnul niciodată

Satan lupta cu mine şi cu familia mea
Prin accidente grele copiii mi-a trecut
Eu mă luptam cu el dar n-aveam forţa sa
El mă lovea la ţintă în ce iubeam mai mult

Şi ani la rând răpusă, de el batjocorită
Când încercam să ies puţin la suprafaţă
Primeam o lovitură, iaraşi eram trântită
Şi mă luptam cu forţă să fug de a lui faţă

Am înţeles că lupta aceasta nu e dreaptă
Şi nu doream nimic, doar să fiu cu Isus
E inegal să lupţi cu cel care aşteaptă
Prin orişice tertip, să te vadă răpus

N-are milă de om şi numai rău îi vrea
Alege orice cale ca să îl cucerească
In focul veşniciei doreşte ca să-l ia
Şi-ntreaga omenire, vrea să o nimicească.

va urma

Câmpia Turyii 19 iunie 2011