Cînd am fost la şcoala primară din Firiteaz, aveam în cartea de citire o bucată intitulată "Cornelia, mama Grachilor". Se spunea acolo cum la Cornelia, o matroană romană, au venit într-o zi două prietene ale ei din societatea aristocratică a Romei şi, ca atîtea alte femei de azi, fiecare se lăuda cu bijuteriile ei. în cele din urmă, au cerut şi Corneliei să-şi arate bijuteriile. Ea a ieşit afară, a chemat pe cei doi fii ai ei, pe Tiberius şi pe Caius, şi i-a prezentat zicînd: "Aceştia sînt bijuteriile mele".
Copiii sînt, într-adevăr, mai scumpi ca orice bijuterie. Ei au un suflet veşnic şi pot deveni o binecuvîntare sau un blestem pentru societate. Cît timp investeşti în ei? Cînd unui mare bijutier din New York, cineva i-a dat spre prelucrare un diamant, în valoare de peste un milion de dolari, timp de o lună el doar 1-a studiat cu lupa să-i cunoască structura, apoi cu multă răbdare şi-a luat timp să-1 prelucreze, să-i dea faţetele cu forme excelente. Era prea scump şi nu putea să-1 lucreze în pripă. Nu face asta de ruşine pe mulţi părinţi care nu au timp să şlefuiască, să modeleze caracterul copiilor lor?
Biblia spune: "învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea" (Proverbe 22.6).