în general, Isaac Newton este recunoscut, ca unul din cei mai mari bărbaţi de ştiinţă. Biot a spus despre el: "Ca geometru şi ca experimentator, Newton este fără egal". Cu toate acestea, el a fost un om adînc credincios în Dumnezeu. Iată cîteva fragmente din convingerile lui despre Dumnezeu, aşa cum sînt relatate în cartea "Isaac Newton", apărută la Bucureşti în Editura Academiei, Republica Populară Română, 1956, paginile 416 - 418:
"Acest sistem foarte elegant al soarelui, planetelor şi cometelor nu a putut să se nască, decît din mintea şi puterea unei fiinţe inteligente şi puternice ... Dumnezeul suprem este o Fiinţă eternă, infinită, absolut perfectă: dar o fiinţă oricît de perfectă fără stăpînire nu este Dumnezeu ... Şi din stăpînirea adevărată, urmează că un Dumnezeu adevărat este viu, inteligent şi puternic ... Este etern şi infinit, atotputernic şi atotştiutor, adică durează din etern în etern, este prezent din infinit în infinit, toate le guvernează; şi toate le cunoaşte, care sînt şi care pot fi ... E clar că supremul Dumnezeu există în mod necesar ... Toată diversitatea tuturor lucrurilor, zidite în locuri şi timpuri, s-a putut produce numai din ideile şi prin voinţa unei Fiinţe, ce există în mod necesar".
Ce zic la aceste cuvinte cei ce susţineau că numai cei rămaşi în urmă cred?