Mulţi oameni de ştiinţă necredincioşi spun că ei L-au căutat pe Dumnezeu, dar nu L-au găsit. Aceasta, din cauză că toată ştiinţa e limitată. Un chimist poate analiza o lacri¬mă şi va şti ce săruri cuprinde ea, dar nu va şti niciodată cît de mare a fost durerea sau bucuria, ce a stors lacrima aceea. Un medic poate constata temperatura unui bolnav, dar gradul de temperatură nu-i spune, ce grea e suferinţa bolnavului. Nu avem unităţi de măsurat suferinţa, de mă¬surat dragostea sau ura cuiva, dorul sau scîrba, curajul sau teama, gîndurile bune sau rele, adoraţia, mulţumirea, etc. Fiindcă nu le putem măsura, nu le putem pune în eprubetă sau sub microscop, aceasta nu înseamnă că ele nu există, ci noi trebuie să recunoaştem lipsa noastră de mijloace de verificare, în privinţa aceasta. Pe un disc de computer eu am scris peste 150 de ilustraţii, dar poţi să-ţi pui cei mai buni ochelari sau chiar să-1 pui sub microscop, că nu vezi nimic din ce este scris. Ca să-1 citeşti, trebuie să-1 pui în computer şi să ştii să-i dai comenzile respective. Altfel, tu tăgăduieşti că e scris ceva pe el, dar tăgăduirea ta nu anulează realitatea. Ea rămîne. Tot aşa e şi cu Dumnezeu, El există, dar tu nu L-ai căutat cum a trebuit. El a zis: "Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima" (Ieremia 29.13).