Ateul James Procter, bărbat de seamă al vremii sale, a crescut într-o casă creştină, dar citind scrieri ateiste, care i se păreau cu idei moderne, a devenit un înfocat ateu. Mai tîrziu, a devenit lider al unei organizaţii ateiste. După mulţi ani de ateism, el a scris: "în sufletul meu e noapte şi inima mea e tare ca oţelul". La cîtva timp după aceasta, s-a îmbolnăvit grav. Dîndu-şi seama că se apropie de groapă şi cum nu avea nici o mîngîiere, a trimis după un vestitor al Evangheliei. Acesta i-a îndrumat privirea la Cristos cel răstignit ca singura speranţă. Duhul lui Dumnezeu a lucrat la inima lui şi el s-a întors la Dumne¬zeu. Atunci, a luat acelaşi carnet şi a notat două strofe ce exprimă viaţa nouă în contrast cu cea veche:
El a murit, El trăieşte,
domneşte şi pledează,
în toate vorbele şi faptele Sale
dragostea se-nvederează;
şi tot de ce are nevoie
un sărman păcătos,
se găseşte din belşug
în Domnul Isus Cristos.
Deşi unii vor rîde,
alţii mă vor blama,
eu vin ruşinat la El
cu toată vina mea;
Eu vin la El,
căci de orice mai presus
e Numele Său sfînt
Cristos Isus.
Omul a venit la El şi a găsit iertarea şi pacea sufletului. Tu ai făcut aceasta?